Vreți să vă mutați la casă? Sunteți siguri?

vreți la casă

În puțină vreme de acum facem 2 ani de când ne-am mutat la casă. Ne doream acest lucru, dar nu foarte serios. Căutam de ani de zile. Mai exact, prospectam, dar nu foarte intens. Nu aveam o motivație așa puternică. În 3, viața noastră era liniștită, în apartamentul nostru micuț de 3 camere. Într-un cartier vesel, tânăr și nou, aproape de parc. Comod. Simplu. Ce ne trebuia. Apoi a venit Maria. Deja 4 persoane în 3 camere mici devenise mult prea neîncăpător. Am început să căutăm încă din timpul sarcinii. Am renunțat rapid: agenți neserioși, case vândute colea și aflate, de fapt, după centură, dezvoltatori mult prea impertinenți pentru gustul nostru. Eu visam orice apartament cu 4 camere posibil, cât mai aproape de părinți, care ne-au ajutat mereu cu de toate: mâncare, copii, grija casei în lipsa noastră. Ce să vedeți însă: era mai greu de găsit un apartament decât o casă! Cine ar fi zis? Voi vreți la casă ori la bloc?

Am găsit casa fix la 1 săptămână după ziua mea. Ceva de genul: azi văzut soț, mâine văzut (în weekend) eu și marți la notar. După care, restul a fost poveste. O poveste simpatică pe alături, neplăcută din alte puncte de vedere. Ce vreau să zic? Pentru un locuitor la bloc, viața la o casă e ….altă viață pur și simplu. Știți cum e? Ceva de genul: toată lumea a citit cum e să ai copii, dar afli exact cum e abia când îi ai pe ai tăi. Cam așa și cu o casă. Dacă toată viața ta ai stat la bloc – a se citi acasă la ai tăi, după ce ai plecat de acasă, la bunici și peste tot în neamul tău, e greu să îți imaginezi cum va fi la casă. Ok, mergi la munte de-o viață și ți se pare cool. E de basm să stai așa lângă șemineu iarna. Aproape nu te întrebi de unde vine căldura și cum s-or aproviziona oamenii ăia în vârf de munte. După care te mai și superi că te costă o masă cât bradul de Crăciun. Apoi uiți și la anul vii iar.

Dar lucrurile se schimbă când e casa ta. Tot românul vrea la casă, căci puțini dintre noi au avut această experiență. Eu mai știam de la bunici și de la părinți, că m-am născut într-o casă. Doar că, adult fiind, cu 2 copii mici, nu te mai bazezi pe memoria de pe vremuri. Ai nevoie de un sfetnic. Sau mai mulți. În România s-a construit haotic, indiferent de orașe sau de zone. Încă se face. Nu e vreo autoritate de reglementare. Noroc cu băncile, care au tot interesul să verifice proprietățile și situația lor juridică. Chiar și așa, sunt cazuri și cazuri, iar unii oameni ajung să nu intre sau să intre tot mai târziu în posesia caselor la care plătesc rate. Nu a fost cazul nostru, între precontrat și contractul final au trecut fix 6 luni. Nu am avut probleme de acest gen, din fericire.

Ce am învățat în aproape 2 ani de locuit pe pământ? Pe unele le mai știam, ni s-au confirmat acum.

  • Viața la casă e total diferită. În primul rând, diferența de suprafețe. Noi ne-am mutat la o suprafață de 3 ori mai mare. Suprafețele trebuie îngrijite periodic. Curățenia poate dura și un weekend. Ca să cureți toate băile e bătaie de cap. Ca să îngrijești curtea, grădina, intrarea în casă înseamnă alt timp petrecut. Nici nu vreau să mă gândesc ce va însemna să zugrăvim din nou și să reparăm pereți exteriori ori interiori. Când îți dorești mult casă, zici că vei face de drag asta, doar la casa ta să fii. Nu e chiar așa. Ajungi acolo și mai ai și altele de făcut. Noi de când ne-am mutat am ajuns să dormim foarte târziu, pentru că mereu e ceva de făcut. Mai adaug faptul că pe unele suprafețe doar le îngrijim, dar nu le folosim, sau le folosim prea puțin.
  • Tot în legătură cu suprafețele: ce timp liber aveți? Trebuie calculat, pentru că doar așa vă veți da seama dacă reușiți să vă îngrijiți de curte, de grădină, să tundeți iarba, să udați flori ori copăcei. Problema piscinei nici nu mi-o pun, am avut la una din firmele unde am lucrat și am știut exact ce cheltuieli există, așa că no way, Jose. Un grădinar costă mult, să știți. 🙂 La fel ca și toate instrumentele de grădinărit, indiferent că le folosește grădinarul, ori voi. Ca să vă faceți o idee, noi am făcut anul ăsta fix 3 grătare și am ieșit în grădină fix de 4 ori. 🙁 Eu nu am timp de tuns iarba, avem mașină în acest sens, dar soțul are program de luni până duminică, deci nu știm exact când putem face anumite lucruri. Și nu avem grădină mare.
  • Cheltuielile. Nu calculați doar rata și utilitățile (deloc de neglijat), care pot fi oricum extrem de variabile. O centrală și consumul aferent costă destul și vara și iarna. Dar apar cheltuieli de revizii la gaze sau alte contoare, cheltuieli comune, dacă stați într-un condominiu, drumuri de deszpezit ori de asfaltat. Impozitele sunt mai mari de la a 2-a proprietate încolo și calculele se fac de la teren la casă, parcări și alte suprafețe. Toate acestea se adună. Într-o viață nu plătim doar casa, nu-i așa? Avem și copii, mergem în vacanțe, plătim pentru sănătate și tot așa. Părerea mea e că 2 salariați cu salarii medii din România efectiv nu își pot permite traiul într-o casă, fără să sacrifice alte cheltuieli. Bașca, oamenii ar mai trebui și să economisească într-o viață, nu să trăiască fix pe fix.
  • Vecinătățile sunt foarte importante. Aici e cam ca la părinți, nu prea îi alegi. Noi am avut noroc de vecini ok, dar lângă noi e un after school, vara e imposibil de stat cu geamurile deschise după 12, până la 18.00, când pleacă ultimul picior de copilaș. Dacă lucrezi de acasă devine o problemă. Bașca vecinul cu piscină și pus pe party-uri, doar zic că ce noroc pe mine, că nu e chiar aproape. Dar lanurile de ambrozie m-au dat peste cap de 2 ani încoace, indiferent că sunt la nasul gardului meu sau nu. Legat de vecini, e bine să știți, au copii și ei? Cât de mari? La ce școli ori grădinițe? Pe noi ne-a ajutat mult în zilele în care soțul nu putea merge la școală și eu eram cu cea mică acasă faptul că cei mici ai vecinilor mergeau la aceeași școală. Am făcut cu rândul de multe ori.
  • Amplasarea, în general. Înainte de a ne muta aici, am văzute multe proprietăți impozante în afara orașului. Am simulat drumuri cu mașina, am măsurat pașii de la autobuz până la case și tot așa. Am ajuns la concluzia că, indiferent de cât de faine ar fi acolo casele și cât de mari ar fi terenurile, nu sunt pentru noi. Ar fi însemnat o povară timpul de acasă până în oraș – joburi, școli, grădinițe, centru etc. Atât pentru noi, care umblăm cu mașinile, cât și pentru ai noștri, care vin pe jos la noi, cel mai mult. Așa că am ales casa aceasta și pentru că nu ieșim deloc din oraș. Autobuzul e la 800 m. Avem un Mega în capul străzii, până la grădi sunt max 2 kilometri, în caz de nevoie ajung și pe jos. Am decis că nu vom sta niciodată în fara orașului. Stilul nostru de viață nu permite asta, pur și simplu.

Una dintre recomandările noastre cele mai importante: faceți drumul până la casa aleasă de mai multe ori, pe jos și cu mașina,  dimineața și seara, la prânz, în weekend și în timpul săptămânii. Sunt realități diferite, când veți avea ocazia să aflați multe lucruri despre zonă și despre locul casei. Veți vedea lucruri importante, de la hoardele de câini până la golanii din parcul din față. Pe noi această tehnică ne-a salvat de la dezastru de câteva ori. Notați cum vă simțiți de fiecare dată când călcați pe străzi și în casă! E fff important!

  • Legat tot de amplasare, să vă gândiți și la cine mai vine la voi: bonă ori femeie pentru curățenie. Amplasarea casei va crește costul serviciilor. Drumul până la voi și timpul petrecut de ele în trafic contribuie la aceasta. Vedeți cum cresc cheltuielile, cu toate cele de mai sus?
  • Terasele. Uite aici noi avem o problemă. Care nu ar fi o problemă dacă ar fi acoperite. E doar una singură și e destul de dificil să usuc rufele. Mi-am dat seama după ce am cumpărat mașina de spălat. Căci ar fi fost util să îmi iau una cu uscător. Acum ar trebui să dau încă vreo 3,000 de lei să mai iau o mașină cu uscător încorporat și sincer, nu prea vreau. Plus că o terasă acoperită mai poate adăspoti și un dulap ceva, pentru câteva borcane de murături și alte alimente pentru iarnă. Nu, nu avem, cu părere de rău.
  • Holul de la intrare. Nu am pretenții pentru holuri, dar cel de la intrare chiar are un rol important. E locul unde se depozitează haine de iarnă și încălțăminte multă. E bine să vi-l imaginați deja utilat, căci va fi o mare problemă. Da, la noi holul nu e chiar ce ar trebui să fie. E destul de îngust și nu prea permite dulapuri, la fel și zona neregulată de sub scară.
  • Securitatea. Da, o casă înseamnă multe acareturi și în afara ei. Aici e bine să luați în considerare ce trebuie să protejați și cum o veți face. În funcție de locul unde stați. Dacă sunteți în mijlocul câmpului e o situație, dacă sunteți într-un condominiu, alta. Mai vreți la casă? 🙂
  • Nu cumpărați o groapă! Cu asta trebuie să încep. Cumpărați o construcție în carne și oase, ca să zic așa. Nu o promisiune. Adică ea să fie deja la un stadiu, să existe ceva. Înțelegeți ce vreau să zic. Una e o simulare pe computer, alta e să te simți tu între pereți. Puțini dintre noi știu că un dormit de 10 mp e un dormitor mic pentru o casă. În care dulap nu poți să pui în niciun fel. E doar un exemplu.
  • La început, sunt multe probleme. Unele apar pur și simplu, pentru că la recepție nu ați știut la ce să vă uitați și ele au fost făcute de mântuială cum se zice (ex: racorduri, țevi interne, scurgeri la băi etc). Plus de asta, centrala. Cine nu a avut centrală trebuie să învețe să o folosească, așa încât să nu consume într-o veselie gaz. Încălzirea se poate face cu device-ul potrivit doar pe etajul unde locuiți, de exemplu. Și tot așa. Trebuie luate toate încet, cu răbdare.
  • E bine ca o casă să nu fie prima ta proprietate. Ar cam fi bine să mai aveți experiența traiului într-o casă proprie, gestionarea de cheltuieli etc. Asta ca să nu fie șocul prea mare, că ați ajuns să munciți doar pentru a plăti o casă. 🙂

Așadar, ca locuitor tradițional la bloc, adaptarea vine greu. Cu multe neplăceri, cu lucruri la care nu te-ai fi așteptat. Cu responsabilități mai mari. Cu multe cheltuieli în plus, neprevăzute. Sigur sigur vreți la casă? 🙂

Dar un lucru e cert: calitatea vieții e alta. Fiecare la el în cameră, dacă vrei să stai împreună stai, dacă nu vrei să te vezi, nu te întâlnești. 🙂 Glumesc, cum așa ceva?

Dacă ar fi să mă mut acum din nou, aș alege o casă cu bucătăria pe spate, pe grădină. E destul de nefuncțional cum e acum, dacă vrei să mănânci afară. Traversezi toată casa cu farfuriile. Și da, e minunat să ai baie în dormitorul matrimonial, super funcțional. Mai ales cu 2 fete. Practic, pe un etaj pe bați 3 fetișcanii, că nu vrea nimeni la baia de jos, unde nu are tot ce îi trebuie. Care mai e și mică și friguroasă. Și nu m-aș mai muta în condominiu, chiar dacă sunt case puține. Noi, oamenii, suntem atât de diferiți…Și îmi dau seama că o casă chiar mai mică ar fi ok, pentru că multe zone nu le folosim, cum ziceam.

Sau poate m-aș muta mai aproape de centru. 🙂

La voi cum e, cei care locuiți deja la casă?

P.s.: casa din imagine nu e a noastră. :))

Related posts

Comentarii ( 14 )

  • Roxana

    Buna. Postarea ta vine la fix.Chiar incepusem iarasi discutia despre casa cu sotul. Noi avem probleme in a gestiona un ap.cu 4 camere de doar 80 de metri.Cum ar fi cu o casa,teren,gard,acoperis si toate cele care necesita ingrijire constanta.A, si foisorul la care viseaza sotul. In alta oridine de idei iti recomand uscator separat. La masina de spalat de 6-7 kg un uscator de 8-9 cam usuca 2 ture de masina.La noi functioneaza asa.In 5-6 ore ai rezolvat. Multe imbratisari!!

  • Candy

    Noi tocmai am batut palma pt o casa, sper sa fie acomodarea cat mai usoara. Ma cam ingrijoreaza distantele. Si am mai auzit de un lucru cu usa de la intrare, sunt multe modele care ar face condens iarna.. asa e?

    • Florina Badea

      Cu distantele tu trebuie sa stii. Ai facut simularile acelea de trasee?
      Sa va fie de bine, sa va bucurati de ea! Daca e ce va doreati, totul va parea mai simple si usor. 🙂
      Nu stiu cu usa, noi nu avem probleme cu ea. Nu e chiar the usa :), o vom schimba la un moment dat, insa momentan o lasam sa se uzeze de la sine, nu vrem sa schimbam lucruri noi, doar pentru ca nu sunt perfecte.

  • Jay

    Bună, foarte bun articolul. Într-adevăr mutarea de la un apartament la casă, în general, nu e idilică și minunată cum ne imaginăm. Acum cinci ani ne-am mutat de la un apartament de 3 camere, la o casă. Binențeles că atunci ne-a impresionat cântecul păsărelelor, aerul curat și panorama atrăgătoare.
    Dar vai, ce efemere au fost plusurile acestea. Lipsa utilităților esențiale (gaz, canalizare), poziționare nasoală (30 de minute numai dus până la cel mai apropiat abc), traiul ca la țară, vecini neprietenoși ne-au readus violent pe pământ.
    Aerul curat a fost înlocuit cu fumul de la centralele pe lemne ale vecinilor (care devine violent toamna, iarna), mirosul fosei foarte mici care se revarsă în șanț și vidanjatul des), cântecul păsărelelor a fost înlocuit cu huruitul mașinilor de la un atelier, care s-a construit după ce ne-am mutat, mai nou avem și un local chiar lângă noi.
    Și da, tot timpul trebuie reparat, lucrat, iarbă, curte, dezăpezit iarna, o muncă care nu se mai termină niciodată.
    Sunt multe plusuri, spațiu mai mare, intimitate, însă minusurile nu sunt ușor de trecut cu vederea. Din păcate, în media se prezintă subiecte ,,poleite,, cu aur, de genul ,,s-au mutat de la oraș la tară,, neprezentându-se esențialul. E important să-ți placă locul unde urmează să trăiești, poziționarea față de punctele esențiale magazine, școli, spital, job, prezența tuturor utilităților. Nu vă lăsați păcăliți cu vorbe de genul se vor băga și aici, eu ies în stradă și văd în depărtare atât gazul cât și canalizarea, însă sunt conștient car s-ar putea să nu le mai aprind (demersuri, proiecte, bani au fost dați, însă anii trec).
    În pasul acesta e important să analizați la rece avantajele și mai ales minusurile locației și a locuinței, așa ve-ți putea lua cea mai bună decizie. Baftă!

    • Florina Badea

      Atât de….real! 🙁
      Îmi pare tare rău!

  • Gabi

    Ok, cu ce sa incep???
    Noi stam de 10 ani in casa pe care am construit-o noi, ceea ce ma face sa spun ca ce ai povestit este varianta light a mutatului la casa, pentru ca nu include partea de proiectare – autorizare – ridicare a constructiei. Alti bani, alta distractie. Asa de mare distractie ca nu stiu daca as lua-o de la capat inca o data…
    Primele lucrari in curte le-am facut dupa 5 ani. Drumul de acces nu-i nici acum gata, pentru ca este detinut in cota indiviza si nu toti vecinii sunt de acord sa contribuie ori isi permit sa o faca. Dam la lopata zapada iarna si maturam singuri frunzele si toaletam copacii, cand este nevoie.
    Este adevarat tot ce ai spus despre verificari tehnice, revizii, instalatii. Este o mai mare responsabilitate sa stai la casa, mai ales daca zona in care locuiesti este una privata, iar proprietarii nu sunt parte intr-o asociatie care sa poata gestiona unitar toate aceste lucruri.
    Ai insa mai multa libertate si spun asta gandindu-ma, de exemplu, la cum alerga prin casa copilul fara teama ca deranjeaza vecinul de sub noi. Sau, luand in calcul si faza de proiectare, ma bucur ca am putut instala incalzire prin pardoseala, asta fiind una din cele mai destepte decizii pe care le-am luat vreodata.
    Este greu spre imposibil sa estimezi exact ce te asteapta. Am citit undeva ca sotii au nevoie de o perioada de 5 ani de refacere a relatiei dupa ce au trecut prin calvarul construirii unei case noi. Nu stiu daca a fost chiar asa, dar schimbarea este destul de mare incat sa iti reconfigureze nu doar obiceiurile, ci si asteptarile pe care le ai de la celalalt.
    Pe scurt, daca esti un om comod si care nu ar pune mana pe o surubelnita ori o grebla, ramai la bloc! Una este sa nu faci nimic pentru ca nu stii sau nu ai ocazia, alta este sa nu-ti doresti sa afli. Iar cine nu-ti doreste sa afle nu trebuie sa se mute vreodata la casa, pentru ca de probleme administrative sigur nu va scapa!

    • Florina Badea

      Oooo,Gabi! Nu mă stârni, că am un roman despre ce înseamnă drumurile private și cotele indivize. 🙂 Exact cum ai zis, ce am scris e doar o bucată din diversele perspective pe care trebuie să le privim când vine vorba de casă. Deci cred că ar trebui să scriu că e vorba despre episodul 1, destul de general. După care, să le detaliez pe teme.
      Și noi am luat-o la alb, deci îți dai seama ce am tras cu finisajele și cu muncitorii. Și azi mă uit la îmbinări și mă ia plânsul, ca să nu mai vorbesc despre lucruri aiurea în bucătărie, că traversez cu zoaiele de la farfurii până la mașina de spălat, al cărei racord era proiectat în diagonală cu chiuveta. E doar un exemplu.
      Atât pot să zic: eu casă de la zero nu voi construi vreodată în viața asta! 🙂
      Restul, într-un episod viitor.

      • Gabriela Ralea

        “Cum sa punem asa faianta, doamna? Nu se mai poarta”. Sau faianta rectificata pe care au montat-o cu rosturi de 3 mm. :)))) Ca sa nu mai spun ca, la inceput, din greseala, sapasera fundatia cu jumatate de metru mai spre dreapta, pe terenul vecinului….
        Bine ca au trecut toate si ca suntem cu mintea intreaga. Oarecum… :)))

        • Florina Badea

          Ahaha, stai asa! Serial fac din toate astea! 🙂
          Vorbim, ca vreau sa te includ in el!

  • Cricket

    Noi ne am mutat la casa de 2 ani si mie imi place foarte mult, iar eu uram pana si ideea de a sta la casa. Parintii mei s au mutat la casa dupa ce am plecat la facultate si ma duceam acolo in vacante. Mi se parea oribil, prea liniste, prea plictisitor. Dupa ce am devenit mama, ideea de a sta la casa a incoltit pt ca mi se parea orbil sa ma duc in parc, neavand unul aproape. Ma enervau vecinii, pt ca se auzea tot. Asa, la casa, nu e zgomot si daca vrei sa iesi afara, in 5 min ai iesit. E drept, avem toate utilitatile, dar drumul e pietruit si noi am dat bani sa l facem. Iarna, dam la zapada, dar nu ma deranjeaza. Curtea e la minimin, gazon si atat pt ca nu avem nici timp, nici chef de mai mult. La serviciu ajungem mai repede decat inainte pt ca noi lucram in nord si ne am mutat in Otopeni. Gradinite si scoli sunt si aici si cam tot ce ai nevoie. Pt partea de sanatate, mergem tot in zona de nord a Bucurestiului. Ca minus se aud avioanele, dar noua ne plac. Intr adevar e mai scump, dar nu cu mult, asta si pt ca nu ne am luat o casa imensa, ci cat putem duce. Cu curatenia nu ma omor, cat pot atata fac si asta e. Ar mai fi dezavantajul pt cei care nu conduc ca esti dependent de masina. Noi conducem amandoi asa ca nu e nici asta un inconvenient si n plus eu nu beau asa ca pot sa ma duc si “in oras” oricand. E drept, mai greu cu viata sociala, dar cand ai copil mic e oricum egala cu 0. Per total, noi suntem multumiti. Depinde si cum privesti lucrurile si ce asteptari ai. Eu ma simt in sfarsit acasa.

    • Diana

      Sunt perfect de acord cu tine. Si noi ne-am mutat in zona acum 1 an si consider ca am facut cea mai buna alegere. Avem toate utilitatile iar din punct de vedere costurile de intretinere lunare sunt similare cu cele de la apartament dar plusul mare il reprezinta linistea si timpul castigat cu drumul zilnic spre job. Atat eu cat si sotul meu lucram tot in nordul Bucurestiului si in prezent petrecem cu min 50% mai putin timp in masina si clar facem economie la combustibil. Cat despre facilitate, nu consider ca iti lipseste ceva in zona.
      PS. Si noua ne plac avioanele 🙂

  • Elena Minculescu

    Eu m-am mutat la sot la casa, plus socri, dupa o viata traita la bloc. Am simtit diferenta de spatiu, dar curand au inceput ratele pentru renovare. Casa de aproape 100 de ani, foarte inalta, pe strada principala. Nici acum, dupa 12 ani de casnicie, nu am reusit sa o renovam pe toată. E frumos, e spatios, dar e mult de munca in permanenta. Ce nu s-a mentionat in articol si diferă in functie de varsta casei, amplasament, vecini, este ca la casa te poti astepta la umezeala mai mult decat la blat c si la miscatori, cum le zic eu: furnici, gândaci, paianjeni, molii si afara cu rozatoare atrase de grauntele vecinilor si pisici hoinare. Eu, daca as sta la bloc si aa vrea o caaa, m-as orienta la a cumpara un apartament la munte sau la mare, ce poate fi inchiriat.

  • Adina

    Buna! Noinam incercat sa locuim la casa, in oras, cu scoala si gradinita la 800m, statievde autobuz ls 300m, magazine in apropiere etc. Nu ne-am adaptat. Probleme cu vecinii care aveau animale si prin urmare daunatori (soareci, gandaci, muste), deszapezit iarna, copiii nu voiau sa iasa in curte desi am amenajat loc de joaca, probleme cu tevile (refulau scurgerile la parter cand era folosita toaleta, masina de spalat si chiuveta), facturi mari la gaze, foarte multa munca la curatenie si reparatii. Ne-am convins in acest an, in care am stat cu chirie, ca nu ni se potriveste deloc viata la casa. Am cumparat un apartament cu 4 camere, in bloc vechi, langa parc, scoala si mare si suntem foarte fericiti! Mult succes tuturor!

Publică un comentariu

programe de nutriție toamnă