Gata, am implinit si 9 luni de sarcina. Practic, de acum bebelusa poate veni oricand pe lume, in siguranta, ceea ce ne bucura foarte tare, pentru ca vrem sa o stim acasa nu mai devreme, ci la momentul potrivit. Pentru ca mi-am mai lasat un pic de loc pentru mine si linistea mea sufleteasca si mentala, am si timp sa mai reflectez un pic la aceasta perioada. Inspirata de diferite intrebari din jur, m-am gandit sa va povestesc despre cum a fost experienta mea cu alimentatia in aceste 9 luni.

Poate e cazul sa va zic ca la mine sarcina aceasta a fost total diferita de prima – de la cum a debutat (descoperirea), pana la cum m-am simtit (fizic si psihic) si pana la cum am abordat problema alimentatiei. Nimeni si nimic nu este perfect. De aceea, ceea ce va voi povesti in continuare nu este povestea unei sarcini si a unei gravide perfecte, ci este povestea unui om normal, cu cateva invataminte care pot fi utile si altor femei in aceasta stare. Povestea unui om care a trecut de 2 ori prin perioada graviditatii, insa cea de-a doua experienta nu a semanat deloc cu prima. Nici nu m-am asteptat la acest lucru si nici nu am suferit ca nu a fost la fel. Am luat lucrurile asa cum au venit si acum, aproape de final, pare ca am facut cel mai bun lucru.

Dar sa ne intoarcem la alimentatie. Probabil toate ati auzit de la medicii vostri urmatoarele 2 afirmatii:

  • O femeie gravida nu este o femeie bolnava; deci e bine sa traiti normal, daca nu aveti contraindicatii
  • Nu e bine sa mananci pentru 2; mesajul este acela de a nu ne ingrasa foarte tare, fapt ce poate afecta si copilul, dar si mama, atat pe parcursul sarcinii, cat si dupa.

Mai sunt cativa medici care au pentru paciente urmatorul mesaj:

  • Asculta-ti corpul!

Nu stiu voi ce reactii aveti cand auziti mesajele de mai sus, eu marturisesc ca nu intotdeauna am fost foarte prietenoasa la auzul lor. Iata si de ce:

  • Chiar daca nu suntem bolnave in perioada sarcinii, trebuie sa admintem atat pentru noi, dar si pentru ceilalti, ca trecem printr-o conditie speciala. Corpul, mintea si sufletul nostru se schimba progresiv. Poate nu vrem sa recunoastem, pentru ca suntem active, muncim, ne implicam, avem proiecte, avem alti copii si o multime de alte raspunderi conexe rolurilor pe care le indeplinim in viata de zi cu zi. Dar adevarul este ca perioada sarcinii este una speciala. In care e nevoie sa mai rupem ritmul, sa o lasam mai moale pe toate planurile. Nu mai putem face aceleasi lucruri intr-un acelasi timp ca pana acum. Punct.
  • Alimentatia devine in aceasta perioada unul dintre cele mai complicate subiecte. Pentru ca e usor sa dai sfaturi si sa creezi frustrari. Pentru ca e plin de modele in media care iau in greutate 5-7 kg si care se transforma in modele pentru medici si in pretexte de frustrari pentru alte femei insarcinate. Ma bucur sincer pentru ele, dar am refuzat sa mai aplec urechea la astfel de mesaje.

Stiu ca recomandarea medicilor si cea a cartilor are in vedere doar acest unic scop al mentinerii sanatatii mamei si copilului, precum si al pastrarii tonusului mamei in aceasta perioada. Din pacate insa, corpul meu reactioneaza diferit de cel al Ancai Serea sau al Valentinei Pelinel – doar ca exemplu, fara sa fac nicio remarca la adresa lor, pentru ca nu le cunosc si nu ma priveste deloc situatia lor de viata si de sanatate. Corpul meu este diferit de al vostru, obiceiurile mele alimentare si de odihna sunt foarte diferite de ale voastre. Si, credeti-ma, nimanui nu ii fac placere kilogramele in plus, mai ales intr-o perioada in care, sa fim oneste, nu prea avem control mult asupra lor.

Cat priveste ultima recomandare a medicilor – ”Asculta-ti corpul!”, desi acum 8 ani nu prea am auzit-o bine si deci nici nu am inteles-o, pentru ca eram prea preocupata de alte aspecte tehnice ale sarcinii, ei bine, acum chiar i-am descoperit valentele minunate si iata ce am reusit sa fac in acest sens:

  • M-am relaxat in ceea ce priveste alimentatia. Adica am scos de pe birou listele de ASA DA si ASA NU. Nu faceau decat sa imi produca anxietate si imi dadeam seama, ca in loc sa mananc ce imi facea bine, imi impuneam alimente pe care ulterior le varsam, desi ele se aflau pe lista de ASA DA.
  • M-am relaxat in ceea ce priveste numarul de kilograme pe care trebuie sa il acumulez. Da, in prima sarcina am luat 24 de kg. In ultimele 2 saptamani simteam ca orice gura de aer se acumula. Cred ca era stresul, de fapt. El mi le-a adus pe toate. 🙂 In orice caz, la nici 8 luni de la nastere eram mai slaba decat inainte de a ramane insarcinata.
  • Corpul imi cerea lichide multe. Asa ca i-am dat lichide, adica apa si supa. In primele 3 luni, pentru ca imi era rau, cam asa am trait. Cu apa si supa. Stiu ca sunt medici care cearta femeile vegetariene ca nu mananca carne. Pe bune?!!! Eu sunt o persoana care consuma carne, dietele mele se bazeaza pe carne si, cu toate acestea, in aceasta sarcina cred ca doar 20% din alimentatia mea s-a bazat pe carne. Pur si simplu nu o puteam vedea in fata ochilor la inceput, iar ulterior preferam orice altceva. Unul dintre medicii cu care colaborez pentru blog mi-a spus cu calm ca pot manca exact ce pot. Adica ce tolereaza stomacul. Si nu va fi nicio problema. Asa ca apa si supa au fost prietenele mele cele mai bune timp de 3 luni si jumatate.
  • Stomacul imi cerea paine si, in general, carbohidrati. Ei, aici nu mi-a placut foarte mult. La noi in casa nu prea exista paine, pentru ca nu o mai avem de ani multi in meniu si pentru ca niciun derivat din grau nu se consuma – avand un copil cu alergie la tot ce contine grau. Dar in virtutea recomandarii ”Asculta-ti corpul!”, nu m-am opus si l-am ascultat. Si bine am facut! Am avut mereu in geanta cate un pachetel de biscuiti sau covrigei. Care imi faceau bine si dimineata (la starile de greata) si in cazuri in care mai intarziam cu pranzul, fiind pe drumuri. Dar nu am cumparat nimic de pe strada, de la tonete – gogosi prajite in uleiul acela de veacuri, pateuri sau merdenele. Si am mancat destul de putin, cat sa nu ma roada stomacul. Am facut o singura greseala recent, chiar fara sa imi dau seama. Cu floricele de porumb de la cinema, pe care le-am luat de dragul fie-mii, la filmul lansat recent – ”In cautarea lui Dory”. Cand dupa cateva guri de floricele mi s-a facut rau si mi-a luat 2 zile sa ma refac dupa protestele stomacului meu. 🙁
  • Ce n-am mancat si n-am baut. Din pacate: pestele nu m-a atras, am avut o singura masa in 9 luni. Fara conserve, fara pateu, fara ficatei, fara oua crude (deci fara salata boeuf si tiramisu, fara paste carbonara). Fara hamburgeri, pizza cu branza, branzeturi moi, fara alimente foarte sarate si chiar fara dulciuri (inghetata a facut exceptie, din cand in cand). De asemenea, fara ceaiuri (mare atentie la ele) – doar ghimbir si menta, o cana pe zi. Fara alcool!!! Stiu ca sunt medici care zic ca nu e bai un pahar de vin sau unul de bere, dar studiile arata ca in sarcina alcoolul este total contraindicat. Toate lactatele si branzeturile sa fie pasteurizate, nimic de la tarani, din surse asa zis naturale. Acestea din urma au contraindicatii medicale, nu se leaga neaparat de faptul ca noi ne putem asculta sau nu corpul.
  • Am mancat fructe si legume. Mananc si de obicei fructe si legume cat mai multe, dar acum a fost o perioada in care m-am bucurat cu adevarat de ele – pentru ca se digera repejor si pentru ca am si avut norocul sa trec prin toate anotimpurile, mai putin toamna, cu bunataturile lor. A, si sa nu uit, tot ce am cumparat din supermarket si care nu era de sezon, am varsat gratios. Ce dovada mai buna ca nu era o alegere buna pentru corpul meu!
  • Fara sosuri. E foarte important sa evitam sosurile – maioneze sau sosuri de iaurt, smantana etc. Cele care asezoneaza salatele acelea descoperite de prin restaurante sau fast food-uri. Ele pot fi purtatoare de bacterii nebanuite care pot cauza disconfort gastric si tulburari digestive, deshidratare. Doar stim ca nu putem lua medicamente in timpul sarcinii, iar deshidratarea este extrem de periculoasa pentru bebelus.
  • Nu prea am mancat in oras. Din aceeasi teama, pentru ca nu stiu ce se petrece in spate, in bucatarie, felul cum sunt manipulate si depozitate acestea.

Da, admit ca e posibil sa mai fi gresit uneori (ca in cazul floricelelor de porumb cumparate de la cinematograf), pentru ca e normal sa mai gresim – de pofta, de foame sau pur si simplu ca, in fata unor alimente, uitam ca suntem insarcinate. Dar am refuzat sa mai stau sub teroarea listelor si a cantitatilor, mi-am folosit discernamentul si bunul simt, asa incat sa imi fie bine cu totul – sa ma si simt bine, sa pot fi activa, sa pot manca atat acasa, cat si in afara casei, fara sa ma pun in pericol. Cred ca sunt niste principii personale de care ne putem tine fara prea mult efort si anxietate, asa incat sa ne putem bucura de un parcurs frumos si linistit al sarcinii si fara sa fie nevoie sa ne sunam medicul inainte de fiecare masa sau sa intram online dupa opinii ale altor mame, pentru fiecare aliment.

Va doresc o sarcina senina, cu cat mai multe bucurii si cat mai putine incidente legate de alimentatie!

Sursa foto: aici