Am tot amanat sa scriu aceasta postare, care ma framanta de ceva vreme. Nici nu stiu de fapt de ce am amanat atat, poate dintr-o oarecare teama de a spune lucrurilor pe nume. Dar cantarind intre dezavantajul de a supara nitel o parte dintre cititori si acela de a le fi de folos altora, mi-am dat seama ca e mai bine sa imi asum cele ce voi spune, spre folosul celor din urma. Materialul acesta va vorbi pe sleau despre cele cateva motive pentru care ajung unii dintre copiii nostri sa fie capriciosi cand vine vorba de mancare.

Prietenii nostri ne spun ca noua ne e usor sa vorbim despre mancare cu relaxare, pentru ca avem noroc cu fata noastra cea mare, care mananca fara probleme.

FALS: Copiii nu ajung sa manance printr-un noroc.

Copiii mananca pentru ca au invatat sa manance de la parintii lor, in familie. Pentru ca diversificarea a fost facuta relaxat, cu rabdare si entuziasm din partea parintilor.

Prietenii si cunoscutii se mira cand vad ca fata noastra mananca fructe si legume. Si ne intreaba cum am facut ca am convins-o?

FALS: Nu am convins-o noi intr-un mod anume, nu i-am tinut cuvantari sau prezentari despre importanta fructelor si legumelor in alimentatie! Am mancat impreuna la masa legume, farfuria noastra e jumatate plina de legume. As putea spune ca ne batem pe ele. Cand ne asezam la masa incepe bataia, ca mami i-a pus mai multa salata lui tati sau mai multi ardei copti si tot asa.

De aceea la sprancenele ridicate ale celor din jur, eu intreb imediat: ”Copilul nu mananca legume si fructe, dar voi mancati?”. Nu astept raspunsul, pentru ca de obicei astfel de discutii au loc la masa, la restaurant, unde e foarte usor sa privesti farfuria celui de langa tine…Asa ca parintii care se plang de copiii lor ca nu mananca legume, ar fi util sa arunce o privire in propria farfurie. Nu degeaba se spune ca cei mici sunt reflexia celor mari. Nu numai in ceea ce priveste atitudinea, ci si in ceea ce priveste obiceiurile alimentare.

Principii din familia noastra legate de nutritie, de la care nu ne-am abatut de-a lungul timpului si care au dat rezultate:

  • Am adus copila la masa noastra inca de cand a inceput sa stea in fundulet si in scaun de masa.

Chiar daca ea nu manca ce mancam noi. Dar lua parte la ritualul mesei, ne privea, privea mancarea si se familiariza cu acest moment, cu mirosurile, ne vedea cum mancam si cu ce pofta mestecam.

  • La momentul diversificarii am insistat cateva zile pentru fiecare aliment nou.

Nu am renuntat imediat ce l-a refuzat sau s-a strambat. E irelevant dupa prima incercare. Specialistii spun si de un numar de 20 de zile la rand sa incercam pentru a familiariza copilul cu un aliment nou.

  • Am vorbit copilului despre fiecare leguma in parte.

I-am creat o poveste in jurul ei, am gustat-o noi in fata ei si ne-am minunat de aroma, ne-am entuziasmat incat mai mai intindea copilul mana dupa ea. Asa se face ca astazi cu greu pot spune ca exista o legume care sa nu ii placa. Ne batem la masa pe avocado, bloccoli, conopida, varza, ardei, morcovi, rosii..

  • Nu am mintit copilul niciodata

Nu i-am ascuns legumele in piureuri, doar ca sa manance, pentru ca aceasta strategie merge doar o vreme. Dupa care, copilul creste si isi da seama si capata aversiune pentru acea leguma, poate chiar pe viata. Asa se face ca inca de la inceput, copilul a luat contact cu bucati de legume si fructe, pe care le molfaia si gusta cu gingiile sau cei cativa dintisori pe care ii avea atunci. Cam muncea, dar ce bine era pentru stomacul ei si pentru ea, care se bucura efectiv de victoria pe care o inregistra!

  • Am folosit rar borcanasele din comert. Am gatit acasa

Ca sa fiu sincera, rar catre mai deloc. Am avut 1-2 tentative, dar fara succes. Marturisesc, nu sunt o persoana careia sa ii placa sa gateasca feluri de mancare sofisticate, poate si de aceea am ajuns sa mananc sanatos. Ca e mai simplu si mai usor de preparat. Asa ca pentru cea mica am gatit acasa mereu si am pus pentru calatorii propriile preparate in borcanase.

Am gatit pentru ea si gatim si astazi acasa. Mancarea facuta de noi este de departe cea mai sanatoasa si mai apreciata de cea mica, indiferent de cat e de simpla. E obisnuita cu ea de la 6 luni de viata.

  • Noi nu mancam sendvisuri decat foarte rar.

Da, asa este. Pentru ca acest lucru ar insemna foarte multe paine consumata, ceea ce este chiar impotriva principiilor noastre.

  • La noi in frigider nu exista mezeluri!

Mai degraba cumparam carne si o gatim in diverse moduri: fripta, la cuptor, la aburi, marinata etc. Si daca simtim nevoia mancam si la micul dejun, da. Sau, mai nou, ne facem sunca de casa presata. Yammiii. 🙂

  • In drumetii mai lungi sau mai scurte pregatim gustari sanatoase sau chiar feluri de mancare care sa tina pe drum.

Nu plecam niciodata la drum fara gustari sau preparate de acasa. Cand am facut asta, a trebuit sa mancam de prin benzinarii sau alte locuri, nu ne-am simtit deloc bine si chiar am stat perioade lungi cu stomacul gol pentru ca nu ne placea nimic din oferta acelor locuri. Asa ca ne-am invatat demult lectia si nu mai gresim.

  • In portbagajul nostru, la drum lung, exista mereu apa multa, fructe si legume si alte alimente mai uscate la care apelam pana la destinatie.

Obligatoriu, chiar si cand am plecat din tara. Initial sotul meu nu a fost de acord, dar si-a dat repede seama cat de utila si sanatoasa este o astfel de decizie. Daca nu avem la indemana astfel de alimente, va dati seama ca am fi tentati sa cumparam sucuri si dulciuri de prin locurile publice?

  • Mancam paine, dar nu suntem consumatori exagerati (mancam 1-2 felii dimineata si nu mereu). Sunt zile/saptamani in care la noi in casa nu exista o bucata de paine si nu ii ducem lipsa deloc.

Asa ca nu suferim deloc daca nu avem la masa paine. Nu e nimic neobisnuit. Facem barcute cu branza din ardei, de exemplu. Deci gasim metode de a unge branza sau untul pe ceva, nu neaparat pe paine.

  • Pana la gradinita copila nu a stiut ce sunt dulciurile

De aceea am si asteptat cu gradinita pana la 3 ani si jumatate aproape, printre altele. Odata intrata in acest mediu, au aparut tentatiile. Am incercat sa aflu de ce gradinitele dau copiilor la gustare Barni si Magura si stiti ce raspuns am primit? Ei bine: ”Copiii nu mananca iaurt cu biscuite sau fructe si le aruncam. Iar parintii ne reproseaza ca platesc degeaba mancarea. Prefera sa manance copilul ceva, orice, decat nimic.” 🙁 Stiti ce inseamna acest lucru, da? Ca noi facem meniul de la gradi….deci cumva problema este la unii dintre noi…

  • Nu frecventam fast food-uri. Chiar daca nu avem acasa mancare in frigider.

Aruncam niste paste la fiert si facem repede un sos de rosii si gata mancarea noastra. Simplu si sanatos, fata de ce optiuni avem in fast food-uri.

  • Nu mancam in parc, la joaca, nu mancam pe plaja.

Da, poate va mira si vi se pare ca suntem parinti rai. Dar adevarul este ca suntem doar disciplinati. Mancam la masa, acasa sau unde ne oprim. Dar nu in spatiile publice, cu mainile murdare, alergand cu gura plina de mancare, cand ne jucam. E normal sa nu ii fie copilului foame acasa, daca la parc a rontait non stop – de la covrigi, biscuiti, bucati de fructe etc.

  • Meniul zilnic – il stabilim noi si ii dam alternative la masa.

Daca nu doreste sa manance, nici nu primeste desert sau alternative. Inseamna ca pur si simplu nu ii este foame. Ii oferim alternative, dar limitate. Nu suntem niste sadici, doar ne cunoastem copilul foarte bine. Si nu il incurajam in alintare la masa, pentru ca pur si simplu in viitor acest lucru ii va face rau tot ei. Cand stomacul striga, copilul striga de foame. Si mananca la masa fara sa il rogi sau sa il indemni. Daca nu ii e foame inseamna ca ori a mancat o gustare de curand ori…ca pur si simplu e indispus si are probleme de alta natura.

  • Copilul a mancat singur inca de cand a putut tine lingura in mana.

Nu l-am alergat prin casa cu mancarea, a stat in scaunul de masa si a mancat singur, indiferent de cata mizerie a facut pe jos. In felul acesta a fost mai simplu si la gradinita, unde nu sta nimeni sa ii vare lingura pe gat.

De fapt, un ultim principiu la care tinem foarte mult si la care nu ne abatam decat in perioade de boala, este acela de DISCIPLINA A MESELOR. Adica micul dejun, pranzul si cina sunt mesele principale pe care le luam toti in weekend sau vacante, la care se adauga gustarile frugale de fructe sau seminte uscate, doar la cerere. Caci e posibil ca mesele sa fie atat de consistente incat cel mic chiar sa nu aiba nevoie de ele. Copilul are nevoie de aceasta disciplina, ii face bine si la stomac, dar si ca obicei in viata lui din prezent si cea viitoare.

Deci lucrurile sunt cat se poate de simple, daca respectam aceasta disciplina: orar de mese fix, gustari sanatoase, mancam doar la masa si nu alergam copilul cu lingura prin casa, alternative sanatoase la gustari, copilul sa manance singur, cu mana lui, fara paine in exces, sa facem din servitul mesei unul dintre cele mai frumoase momente in familie. Si mai ales, nu uitati: COPILUL NU TREBUIE SA MANANCE NON STOP!

Poate fi o reteta, la noi a functionat. Merita incercata, rau nu are cum sa ii faca nici copilului si nici voua, nu? 🙂

Sa fie cu folos si spre sanatate, ca e mai buna decat toate!

Daca doriti sa fiti la curent cu noutatile de pe blogul de viata sanatoasa, puteti da LIKE paginii de Facebook sau va puteti abona la Newsletter!

Sursa foto: aici