Am un copil de 8 ani si o bebelusa de 4 luni. Am trecut prin experienta diversificarii in urma cu multi ani, la indrumarea medicului pediatru. Marturisesc ca nu am respectat intru totul indicatiile acestuia, parte din cauza faptului ca voiam sa las si copila sa se implice in proces si nu sa fie in totalitate raspunderea noastra, a parintilor. Asa se face ca nu a mancat deloc piureuri si mai nimic pasat si ca am facut rapid imprietenirea cu legumele si fructele bucati. Dar mai ales pentru ca a devenit independenta in bucatarie mai repede. In general, pentru ca mie nu imi placea sa petrec mult timp in bucatarie si aveam mai multa incredere in alimente gatite cat mai putin, am condus-o si pe ea pe aceasta cale. De la fina mea cea mai mica am aflat recent despre autodiversificare (diversificare naturala). Cand mi-a oferit detalii despre ce inseamna, m-am recunoscut partial pe mine un urma cu 8 ani. Dar mi-am si promis sa aflu cat de multe pot in urmatoarele 2 luni, asa incat sa imbratisez integral aceasta abordare a mancarii cu cea mica. Intre timp, am vorbit cu cateva mamici si iata ce am aflat despre autodiversificare.

Dupa ce am vorbit cu toate mamele care s-au aratat interesate sa imi spuna povestea lor, am extras cateva concluzii:

  • Nu suntem singure pe acest drum, avem 2 surse in ajutor: un grup pe Facebook: BLW Romania (BLW = Baby Led Weaning) si o carte: Gill Rapley tradusa in romana „Diversificarea naturala cel mai bine pastrat secret al parintilor relaxati”; Mai sunt si alte surse: aici, aici, aici.
  • Toate mamele care au apelat la autodiversificare se bucura de un copil independent la masa si in bucatarie. Un copil care decide cu timpul cat sa manance si ce sa manance. Un copil care nu este alergat cu lingura prin casa;
  • Nu toti copiii sunt mancaciosi, trebuie sa admintem asta. Dar toti copiii mananca atunci cand le este foame, nu cand le este impus;
  • Autodiversificarea inseamna respect pentru copil si pentru nevoile si gusturile lui. Voua v-ar placea sa va tina cineva legati de scaun si sa vi se indese pe gat?!!
  • Aceasta metoda care pare foarte prietenoasa si naturala e menita sa conecteze copilul la nevoile corpului sau si sa il mentina conectat;
  • Toti parintii care au apelat la ea au fost judecati de cei din jur – ca se bazeaza prea mult pe copil si ca nu au practic cum sa afle daca acesta a mancat o cantitate suficienta de alimente;
  • Autodiversificarea presupune curaj din partea parintilor, nu este pentru cei slabi :);
  • E un proces de durata, care inseamna multa rabdare si implicare din partea parintilor;
  • Daca trecem peste partea de mizerie din casa si de pe copil, totul este ok. 🙂

Asadar, 9 mamici mi-au raspuns la intrebari. Va redau mai jos integral raspunsurile lor. Intre timp, am facut rost de carte si imi propun sa revin cu informatii pe scurt din ea, cat mai curand!

Sa va fie de folos si pentru sanatatea copiilor vostri!

Elena 

Cea mai urata amintire este o bataie primita de la o matusa ca sa mananc. De atunci si pana astazi mananc foarte bine. Prea bine, am pierdut conexiunea cu nevoile mele si am o relatie destul de proasta cu mancarea.

De ce ai ales sa faci autodiversificare?

Ca si copil, mancatul a avut mereu o incarcatura negativa. Mancam putin, eram slabuta si toata lumea se stresa si ma stresa. Am auzit multe povesti de la diverse persoane din familie sau apropiate despre cat de greu era sa fiu hranita. Bunica la care am stat cel mai mult spune cum alerga prin toata casa sa imi dea sa mananc si apoi vomitam, iar ea o lua de la capat. Eu imi amintesc jocuri cu lingurite-avioane sau alte incercari de manipulare. Cea mai urata amintire este o bataie primita de la o matusa ca sa mananc. De atunci si pana astazi mananc foarte bine. Prea bine, am pierdut conexiunea cu nevoile mele si am o relatie destul de proasta cu mancarea. S-a ameliorat mult de la prima sarcina, dar tot ma gandesc cum ar fi fost daca m-ar fi lasat toti sa cer eu mancare, de foame. In consecinta, cand s-a apropiat timpul sa ii dau Ioanei mancare solida si am aflat despre autodiversificare, mi s-a parut raspunsul la toate grijile mele.

Cine te-a indrumat? Te-a ajutat medicul pediatru?

Am aflat cateva informatii de la cursurile Lamaze. Apoi am mai cautat, dar cea mai importanta sustinere am avut-o de la colegele de la Lamaze, care au incercat inaintea mea. Medicul de familie mi-a recomandat piure-urile clasice, dar nu am deschis discutia aceasta cu el.

Cum a fost in general aceasta experienta?

Super! Si fireasca. A fost o decizie grozava; o voi repeta la urmatorul copil.

Care a fost cel mai greu lucru?

Sotul, care interpreta ca fortez copilul sa fie independent inainte de vreme. Curatenia (pe care n-am mai facut-o) – peretii din bucatarie aratau oribil.

Ce reactii pozitive a avut piticul si ce reactii negative?

Nicio reactie negativa.

Ca reactii pozitive, a fost foarte incantata si curioasa sa incerce ea diverse forme, texturi si gusturi.

In comparatie cu copii care au fost diversificati clasic, ce diferente semnificative ai observat?

In primul rand mananca :). Fara avioane si alte manipulari. De toate. A ramas curioasa sa incerce lucruri noi, foarte rar nu ii place ceva. In momentul acesta nu imi vine in minte un aliment pe care sa il respinga. Poate doar felul in care este gatit, daca nu imi iese mie prea bine.

Mananca atat cat ii trebuie, nu exagereaza nici in plus, nici in minus.

Nu am cu ea probleme de tipul daca mananca niste covrigei inainte de masa, isi pierde pofta de mancare.

Independenta, dezvoltare buna a muschilor fini – a invatat foarte repede sa isi dozeze forta cu care apuca in functie de textura alimentelor.

Negativ (dar nu sunt sigura ca e din cauza autodiversificarii): baga in gura orice. Inca (la 2 ani si aproape 9 luni).

Filiz

Partea mai dificila este cu gagurile. Sa faci diferenta intre gag si inec. De cele mai multe ori, copilul are gag, nu se ineaca.

Am ales sa fac autodiversificare pentru ca mi s-a parut cel mai firesc si natural mod de a face trecerecea la solide. Am citit o varianta tradusa a cartii lui Gill Rapley „Diversificarea naturala cel mai bine pastrat secret al parintilor relaxati” si m-a convins. Acolo sunt raspunsurile pentru majoritatea intrebarilor care pot aparea.

Mi-a povestit o prietena despre autodiversificare si cam in ce consta si mi-a trezit curiozitatea. Pediatrul nu m-a sprijinit deloc in aceasta alegere, ba chiar a combatut-o, spunandu-mi ca e periculos. Din discutiile cu medicul, mi-am dat seama ca nu stia exact despre ce este vorba.

Experienta a fost in general placuta. Cel mai greu a fost sa constat ca piciul meu nu e mancacios. In jurul meu si pe grupul de autodiversificare de pe Facebook erau doar copii mancaciosi. Dar sunt convinsa ca ar fi fost la fel si daca ar fi fost diversificat clasic.

Reactia pozitiva a fost ca a invatat de la inceput sa mestece. Cand ceilalti copii diversificati clasic invatau ca trebuie sa manance pe masele, al meu si ceilalti autodiversificati faceau asta natural.

Partea mai dificila este cu gagurile. Sa faci diferenta intre gag si inec. De cele mai multe ori, copilul are gag, nu se ineaca. (Eu personal nu am fost nevoita nici macar o data sa il ajut.) Gagurile le face doar la inceputul diversificarii. Ulterior invata sa gestioneze bucatile bagate in gurita. Dupa vizionarea mai multor filmulete pe youtube cu gaguri si cu metode de prim ajutor in caz de inec la bebelusi, m-am simtit pregatita. Si cu multa incredere in copil.

In concluzie, recomand autodiversificarea (diversificarea naturala). Cu siguranta o voi aplica si la al doilea copil.

PS: mai exista o parte negativa. Se face multa mizerie. Pe haine si pe jos. Recomand scaunul de masa Antilop de la Ikea, pentru ca se curata si spala cel mai usor, si relaxare pentru petele de pe hainute, nu ies la spalat. Dar oricum nu le va purta toata viata.

Madalina

A fost o experienta frumoasa pentru amandoi. Cred ca cheia acestui lucru a fost in cazul nostru faptul ca eu m-am pus mereu (nu doar in cazul diversificarii) in locul copilului. Mi-ar placea sa mananc inclinata la 45 de grade cand cineva imi baga cu lingurita in gura? Mi-ar placea sa fiu legata in centuri de un scaun fara sa pot intinde mainile la noile chestii din jurul meu care prezinta atata interes? Mi-ar placea sa mananc ceea ce nu-mi place? Mi-ar placea sa mananc 100g daca eu doresc 50g? Nu, nu, nu!!

De ce ai ales sa faci autodiversificare?

Am ales autodiversificarea dupa ce am studiat temeinic ambele variante (autodiversificare vs. diversificare clasica), am pus in balanta argumente pro si contra si am ales varianta cea mai buna pentru noi, pentru programul nostru si pentru stilul nostru de viata. Nu am ales-o ca am gasit un grup pe Facebook, pentru ca vedeta X a vorbit depsre ea la televizor sau am citit articoul Y pe un blog. Am ales-o pentru ca ni s-a potrivit si a rezonat cu foarte multe argumente logice.

Cine te-a indrumat? Te-a ajutat medicul pediatru?

Am mers pe instinct si pe argumente logice dupa o informare temeinica din surse de incredere de pe internet. Medicii nu m-au ajutat, nici nu mi-am dorit dupa ce am vazut mamici mandre de liste si scheme obtinute de la medici care pot fi accesate pe google, fara o sursa cu baze medicale. Pentru mine aceasta metoda s-a corelat cu evolutia naturala a copilului alaptat exclusiv si la cerere, asa cum era o data, fara blendere, lingurite, scaune frumos colorate, program strict, liste si scheme generatoare de stres si disconfort atat asupra parintelui cat si al copilului.

Cum a fost in general aceasta experienta?

A fost o experienta frumoasa pentru amandoi. Cred ca cheia acestui lucru a fost in cazul nostru faptul ca eu m-am pus mereu (nu doar in cazul diversificarii) in locul copilului. Mi-ar placea sa mananc inclinata la 45 de grade cand cineva imi baga cu lingurita in gura? Mi-ar placea sa fiu legata in centuri de un scaun fara sa pot intinde mainile la noile chestii din jurul meu care prezinta atata interes? Mi-ar placea sa mananc ceea ce nu-mi place? Mi-ar placea sa mananc 100g daca eu doresc 50g? Nu, nu, nu, nu … De cand am devenit mama m-am pus in locul copilului, ce daca este mic, are si el sentimente, simte confortul si disconfortul in egala masura. Eu fiind un copil traumatizat de orele de masa la gradinita, nu mi-am dorit ca propriul copil sa inghita printre lacrimi si sughituri. Eu am considerat important ca sa aduc diversificarea la nivelul copilului si nu copilul la nivelul diversificarii asa cum este intr-o schema sau intr-o carte sau in pozele acelea de reclama. Asa ca am avut unda verde la explorat, testat, gustat mancarea in diverse forme, culori, texturi. Laptele matern a ramas la discretie si treptat copilul a invatat cum sa apuce, cat sa stranga in manuta, cum sa mestece, ce este gustos, ce ii calmeaza gingiile, ce poate fi aruncat pe jos sau pe pereti cu urmari „murdare”… Da, exista si aceasta parte in care bucataria arata ca dupa razboi de cel putin 3 ori pe zi, dar daca copilul era fericit, nu mai conta.

Care a fost cel mai greu lucru? 

Cred ca cel mai greu lucru a fost sa blochez sfaturile si parerile celor din jur. Desi ramaneu uimiti cand copilul manca sigurel cu mare pofta, gaseau loc inca de multe sfaturi depsre cum ar trebui sa manace un copil de nici un an.

Ce reactii pozitive a avut piticul si ce reactii negative?

A avut doar reactii pozitive, acesta a fost planul meu de la inceput. De ce sa imi doresc eu sa manance morcov cand el doreste lapte matern? Nu mi-am impus planuri, cantitati, ci am vazut reactiile copilului. Au fost zile in care nu a vrut sa se atinga de nimic de mancare asa ca nu am asteptat disconfortul lui asupra acestui lucru pentru ca si noi ca adulti avem zile mai „altfel”.

In comparatie cu copii care au fost diversificati clasic, ce diferente semnificative ai observat?

Nu as putea sa ma pronunt pentru ca nu am fost mama unui copil diversificat clasic. Fiecare copil e unic si trebuie tratat ca atare de parinti. Nu imi garanteaza nimeni ca autodiversificarea imi asigura un copil super mancacios, deloc mofturos, care va iesi in evidenta fata de restul copiilor. Pur si simplu am simtit ca eu am ales bine pentru copilul meu. Am vazut cazuri de copii care la doi ani inca mancau pasat si nu stiau sa foloseasca tacamurile, dar cred ca tine mai mult de ce oportunitati i s-au oferit copilului pana la momentul respectiv, daca i s-a dat ocazia sa-si foloseasca manutele in timpul mesei, sa vada ce inseamna sa musti dintr-un aliment, ce inseamna sa mesteci, cum il poate ajuta o furculita. Copilul nu invata daca nu i se da oportunitatea sa o faca. As putea spune ca pentru noi autodiversificarea ne-a ajutat sa invatam diversificarea 🙂 .

Cezara 

E minunat sa-ti vezi bebelusul curios cum exploreaza mancarea, cum isi concentreaza atentia pe ce se intampla in farfurie, cum se dezvolta exersand un obicei atat de simplu si banal pentru adulti, cum intelege ca hrana ii satisface foamea si isi manifesta preferinte culinare.

De ce ai ales sa faci autodiversificare?

Pentru ca am vrut sa-i oferim copilului nostru un start sanatos in alimentatie, sa descopere de la inceput ingredientele, nu sa se piarda rome/texturi/gusturi in piureuri pasate, pentru ca ni s-a parut tranzitia naturala de la alaptare la mancare si pentru ca avem incredere in ea ca se poate hrani singura.

Cine te-a indrumat? Te-a ajutat medicul pediatru?

Am citit cartea lui Gill Rapley, am discutat cu pediatrul (ne-a ajutat foarte mult cu sfaturi), am citit multe articole, am vizionat filmulete si am urmarit grupul BLW Romania.

Cum a fost in general aceasta experienta?

Plina de satisfactii, atat pentru copil, cat si pentru noi. E minunat sa-ti vezi bebelusul curios cum exploreaza mancarea, cum isi concentreaza atentia pe ce se intampla in farfurie, cum se dezvolta exersand un obicei atat de simplu si banal pentru adulti, cum intelege ca hrana ii satisface foamea si isi manifesta preferinte culinare.

Care a fost cel mai greu lucru? 

Sa tinem curatenia sub control. Eram pregatiti pentru mizerie si mancare peste tot, dar dupa cateva luni parea ca e mai rau si ca n-o sa se termine.

Ce reactii pozitive a avut piticul si ce reactii negative?

Este fericita cand mancam impreuna, cand gustam unii de la altii, cand impartim si incercam ingrediente noi. E tot mai dornica sa se implice in procesul de pregatire a mesei, gusta din tot inainte sa fie gata. Reactii negative… nu au fost. Poate doar faptul ca e reticenta fata de piureuri daca nu le recunoaste (cum e cel de cartofi sau humus sau ce aperitiv pasat obisnuim sa mai facem).

In comparatie cu copii care au fost diversificati clasic, ce diferente semnificative ai observat?

La 1 an si noua luni se descurca sa manance singura orice fel de mancare lichida sau solida, sa foloseasca tacamuri (inclusiv face progrese in taierea cu cutitul si mancatul cu bete chinezesti), sa isi curete singura o mandarina etc. Este curioasa si deschisa spre orice fel de specific culinar, ii plac gusturi picante sau acre. Si-a dezvoltat foarte bine motricitatea fina, lucru care se observa si in alte activitati pe care le face, nu doar la masa. Ii face placere sa manance, se bucura cand vede anumite alimente, recunoaste legume/fructe.

Roxana

Fiecare masa era o provocare. Mancam impreuna, aceeasi mancare. Uneori, i se parea ca a mea e mai buna. Folosirea mainilor e principalul mod de a manca. Si de aici mizeria de imprejur.

De ce ai ales sa faci autodiversificare?
Am incredere in specia umana ca se va descurca singura, asa supravietuim. De aceea, copilul meu e inzestrat cu instincte si nevoi, mizez pe el ca stie cum sa procedeze si il las sa isi asculte semnalele ce le transmite organismul lui. Am incredere ca va sti cand ii e foame si imi va semnala. Nu imi place rutina si impunerea hranei. In timp pot duce la dezechilibre. Fiecare organism e stapanul lui si nu e necesar ca factori externi sa ii impuna cand, cum si ce sa manance.

Cine te-a indrumat? Te-a ajutat medicul pediatru?
Cunostintele mele despre autodiversificare le-am asimilat din carti pe acest subiect, din articole stiintifice medicale de pe site-uri medicale si din experienta mamelor cu care interactionez. Medicul pediatru mi-a recomandat schema clasica de diversificare. Site-ul diversificarenaturala.ro si diversificare.ro pentru retete interesante si grupul BLW Romania unde am gasit informatie de calitate.

Cum a fost in general aceasta experienta?
Murdara! 🙂 Fiecare masa era o provocare. Mancam impreuna, aceeasi mancare. Uneori, i se parea ca a mea e mai buna. Folosirea mainilor e principalul mod de a manca. Si de aici mizeria de imprejur. Copilul meu studiaza mancarea. O priveste, o strange in maini, o baga in gura, o scuipa, se stramba la acru sau amar. Nu s-a inecat niciodata. Si a avut gag-uri de 2 ori.
E simpatic cand ne ofera mancarea lui cu mana. E emotionat cand vezi ca se descurca singur, mai ales ca in alte activitati cere ajutorul, aici e pe cont propriu, ii place aceasta „independenta”. Bucatile mari le rupe cu mana, carnea o suge sau o mesteca – la 10 luni nu are niciun dinte – dupa care daca nu o poate inghiti o scuipa. Painea, prunele, branza, sparanghelul verde, strugurii fara samburi, pastele sunt alimente preferate.

Care a fost cel mai greu lucru? 
Cel mai dificil a fost sa lupt cu frica mea fata de faptul ca se va ineca. La fiecare masa traiam o adevarata drama ca daca se va intampla. Cu timpul, am capatat incredere, deoarece am vazut ca cele 2-3 gaguri le-a gestionat destul de bine singur. Si alegerea retetelor sanatoase. Care sa se potriveasca intregii familii.

Ce reactii pozitive a avut piticul si ce reactii negative?
Reactiile pozitive sunt legate de placerea de a manca. Cand are un aliment preferat e numai un zambet. Cand ii e foarte foame mananca cu ambele maini si daca intervii incepe sa semnaleze sa il las in pace. E foarte mandru de faptul ca stam toti la masa si avem aceeasi activitate. Privirile admirative cand mancam la restaurant.
Negative….nu avem!

In comparatie cu copii care au fost diversificati clasic, ce diferente semnificative ai observat?
Independenta lui in a isi alege mancarea. Siguranta cu care mananca. Faptul ca nu e stresat ca i se va impune ce sa manance. Mananca cand ii e foame si nu cand cineva considera ca i-ar fi lui foame.

Irina

BLW nu-i pentru cei slabi de inger!

Asa ”a ales” Isabella, noi i-am prezentat si piureurile si bucatile nepasate de alimente, sau crude (morcov- cu asta doar se joaca, castravete, mar, avocado, banana, para, rosie).

Ma informasem din literatura de specialitate. Nu avem pediatru si nu am simtit nevoia de a cere sfatul unuia.

Simpla, naturala, cu ceva emotii cand dispareau bucati mari de mancare (care apropos, erau mereu in poala. 🙂

Sprancenele ridicate ale celor din jur, intrebarile pline de prejudecati, mirare, ”scuipat de sa nu fii de deochi”, frica lor atunci cand Isabella se ineca si noi o lasam sa tuseasca fara ”sa-i caram pumnisori pe spate”

Momentan bifam zero reactii, la ambele categorii.

Sora mea, care are o fetita de 2 ani si 5 luni, diversificata sub indrumarea atenta a pediatrei, a inceput cu legume, 5 zile consecutiv…samd a observat diferente. ”Ce bine mananca, se vede diferenta de educatie!”. O alta prietena care are un baietel de aproximativ 2 ani a exclamat ”ce-as fi vrut sa-i dau si eu asa sa manance, dar nu m-a lasat pediatra!”. Noi o luam cu noi la masa, peste tot, inclusiv la restaurante. 🙂

Lyli

Eu am ales aceasta metoda in primul rand din comoditate, nu prea aveam rabdare sa fac supe si piureuri. Medicul pediatru a ramas surprins si chiar m-a intrebat cum e (efectiv nu stia prea multe despre treaba).

Am aflat intamplator de diversificarea naturala cand am gasit pe cartea lui Gill Rapley si Tracey Murkett. Mi-a placut din prima ideea si am decis sa merg pe calea respectiva (bebe avea aproape 5 luni cand am dat de carte). Apoi am intrat pe grupul BLW Romania si am aflat ca sunt o multime de parinti care au ales autodiversificarea si sunt foarte multumiti. Eu am ales aceasta metoda in primul rand din comoditate, nu prea aveam rabdare sa fac supe si piureuri. Medicul pediatru a ramas surprins si chiar m-a intrebat cum e (efectiv nu stia prea multe despre treaba). Nu am avut emotii ca s-ar ineca, pare sa se descurce bine cu mancarea, daca s-a inecat si-a revenit rapid. Unele alimente ii plac, altele nu. Inca nu m-am bagat la retete sofisticate ca alte mamici de pe grup, dar vreau sa ajung si acolo. Respect regula de 2-3 zile inainte de ai oferi un aliment nou. A luat ok in greutate, e la limita. Stii ca alti copilasi sunt mai grasuti la varsta lui (9 luni, hranit cu lp de la nastere), dar prefer sa il las sa descopere si sa manance in ritmul sau. Un dezavantaj e ca intreg procesul se lasa cu multa mizerie, mananca cu mainile, se murdareste pe fata, pe haine, prin bucatarie, dar e placut sa vad cum descopera fascinat consistenta mancarii, gustul ei. Asta e una din diferentele fata de diversificarea clasica. Alta e ca nu-l oblig sa manance, nu ma rog de el. Si, nu in ultimul rand, la 6 luni sunt permise aproape toate alimentele.  L-am vazut mancand cu pofta unele preparate, iar la altele s-a strambat si nu a mai vrut mai mult de 2 guri. In rest numai de bine 🙂

Andreea

Sunt de parere ca pruncii sa manance ceea ce se serveste la masa [mai putin condimente tari, dulciuri etc] pt ca se obisnuiesc cu mirosul, textura etc.

De ce ai ales sa faci autodiversificare? Mi s-a parut calea cea mai naturala si fireasca.

Cine te-a indrumat? Te-a ajutat medicul pediatru? [eu sunt in UK asa ca nu stiu cat de relevanta e intrebarea asta dar o sa raspund]: o mamica din cercul imediat imi povestea despre si am cautat si citit si inspirat.

Cum a fost in general aceasta experienta? Excelenta si o recomand cu mare caldura tututor.

Care a fost cel mai greu lucru? Nu stiu daca am avut ceva sa fie ‘cel mai greu’.

Ce reactii pozitive a avut piticul si ce reactii negative? In genere a reactionat foarte fain la mancare, inca o face; nu stiu daca e negativ sau nu, dar i-am descoperit o reactie alergica la pine nuts [din care se face pesto] si o tin sub control.

In comparatie cu copii care au fost diversificati clasic, ce diferente semnificative ai observat? Sunt de parere ca pruncii sa manance ceea ce se serveste la masa [mai putin condimente tari, dulciuri etc] pentru ca se obisnuiesc cu mirosul, textura etc. plus ca vad – mama, tata mananca si subconstient invata ca e bine, sanatos si fara primejdii sa manance. Nu inteleg nevoia de a le dilua in piroase si alte minuni mancarea, cand sunt perfect capabili [fizic] sa rumege legume, fructe intregi. Ca sa nu mai vorbesc de estetica.

Ileana 

Nu am avut un fix de a respecta regula BLW 100%, am ales sa urmaresc copilul si sa-i indeplinesc nevoile natural.

Nu m-a indrumat medicul pediatru, nici macar nu i-am cerut parerea in ceea ce priveste diversificarea copilului, pentru ca stiu ca, in general, pediatrii nu au pregătirea necesara pe partea asta. Doctorul nostru e foarte bun pe parte de tratament. M-am informat eu din timp, am citit mult despre diversificarea in sine la modul general si am incercat sa merg spre doctorii care au studiat in plus si despre nutritia copilului, in facultatea de medicina nu se face asta din pacate. Am inceput efectiv natural, a refuzat piureul pregatit initial primele două zile, am facut pauza de o saptamana, apoi i-am oferit legumele bucati. Fericire maxima pentru copil (la 7 luni aproape). La scurt timp, am primit cartea BLW de la o prietena cu copil un pic mai mare, am citit-o si am inteles in mare ce e de facut. Odata cu cartea, tot la indrumarea prietenei mele, am intrat si pe grupul BLW pe Facebook, m-am informat continuu, in general am fost foarte relaxata, lucrurile au decurs firesc si foarte frumos. Mi-a placut principiul în sine, ni se potrivea noua ca familie, iar mini mancacioasa era foarte incantata. Au fost momente cand am servit-o si eu, pentru ca asa isi dorea, era mai mult o joaca si o dorinta a ei dupa ce a vazut alti copii hraniti de mamici. Nu am avut un fix de a respecta regula BLW 100%, am ales sa urmaresc copilul si sa-i indeplinesc nevoile natural.
Pentru noi ca familie, pentru mine ca mama, dar mai ales pentru ea, totul a decurs minunat. Este un copil mancacios, foarte rar a refuzat ce i-am pregatit, am implicat-o si pe ea in bucatarie, a fost ca o poveste frumoasa toata perioada asta de inceput. Mizeria lasata in urmă a fost ceva normal pentru noi, deci nu a fost o greutate sa strang dupa fiecare masa. Ma relaxeaza gatitul foarte mult, asa ca am experimentat zilnic alte retete, avem si norocul sa avem totul din sursa sigura (se ocupă parintii mei personal, special pentru familie).
Ca si dezvoltare, eu cred ca si acest capitol a avut rolul sau, unul destul de important, a avut parte de mult mai mult de cat ar fi avut parte daca o serveam eu. Alege ceea ce-i place, mananca cat doreste, cat ii trebuie, s-a jucat cu diverse texturi, le-a pipait, analizat, am implicat-o in bucatarie si am povestit despre alimente, iar pentru ca timpul dedicat acestui stil permitea, i-am introdus din joaca si diverse activitati (planse, carduri cu fructe, legume, le lua din cos si le ducea la poza, eu ii povesteam despre ele, in general activitati practice Montessori). Curiozitatea ei pentru ce era in farfurie devenea si mai mare, intrebari multe, refuza elegant cand nu doreste ceva, se descurca foarte bine sa manance singura, intelege ca sunt alimente sanatoase si mai putin sanatoase si nu insista pe ceea ce vede prin jur, stie ca mami are alternative si de ceva dulce acasa, iar daca nu, cere fructe. Intelege ce mananca, le recunoaste si simte gustul pentru fiecare. Nu ii impun si nu o retin daca vrea sa guste ceva „interzis” si discutam apoi prin povesti etc…
Avantajele sunt multe si se vor vedea in timp, iar comparatiile intre un copil blw-ist si unul diversificat clasic nu prea isi au rostul zic. Ambii sunt normali, nu e unul mai presus ca altul, difera ritmul de dezvoltare, ceea ce intelege fiecare pentru mai tarziu. Dar pentru toate astea conteaza mult si implicarea parintelui. Cu un copil blw-ist trebuie sa ai foarte multa rabdare, dar, in acelasi timp, are parte de o altfel de experienta, din care invata multe. Diversificarea clasica nu o vad ca pe un bau bau, fiecare alege ce i se potriveste cred, ideea generală si regulile OMS sunt aceleasi pt toti.

Doresc sa precizez ca prin acest material nu indemn parintii sa aleaga diversificarea. Doar am expus parerile pozitive ale mamelor care au ales aceasta varianta de a imprieteni copiii cu mancarea solida. Si m-am exprimat ca mi-ar placea si mie sa aleg aceasta cale peste 2 luni. Nu stiu inca daca o voi alege, pentru ca inca mai am nevoie de documentare. Fiecare parinte este dator sa se informeze si sa aleaga ce considera el ca este mai bine pentru copilul lui si pentru familia lor! NU ezitati sa cereti sfatul specialistilor – medici si alti experti in domeniu!

Daca doriti sa fiti la curent cu noutatile de pe blogul de viata sanatoasa, puteti da LIKE paginii de Facebook sau va puteti abona la Newsletter!

Sursa foto: aici