Am citit despre acest experiment la celebrul pediatru spaniol Carlos Gonzalez și mi-a rămas la suflet. Îl mai aplic și eu în perioade în care apetitul copilei mari pare că mai scade sau trece ea pe lista neagră anumite alimente (la noi sunt ciupercile, brânza și dovleceii). E drept, e un experiment pentru părinți cu nervii tari. Pentru părinți ai căror copii nu mănâncă de ceva luni cum scrie în cărți, sau poate ani. E pentru voi, care ați epuizat toate metodele deja și nu mai știți ce să mai faceți. Deși medicul pediatru vă spune că fetița sau băiețelul vostru e ok din punct de vedere fiziologic și că e în parametri. Dar voi vă întrebați mereu cu ce crește, dacă la masă face numai nazuri. Și oricum v-ați dat cu capul de pereți în bucătărie de nenumărate ori, printre oale și tigăi, gândind că pesemne copilul nu mănâncă din cauza voastră, că nu știți să gătiți, că nu cunoașteți prea multe rețete și tot așa. Coșmar de-a dreptul, din care pare că nu mai ieșiți. Aici e toată campania ”Copilul meu nu mănâncă”, începută acum 1 lună, cu toate articolele ei și cu toate răspunsurile de la medicul pediatru și medicul nutriționist.

Copilul meu nu mănâncă – câteva observații de început

Ziceam într-un articol din seria aceasta că nu va exista ziua în care fetița voastră să vină la voi și să zică așa: ”Mami, m-am gândit mai bine și de azi înainte m-am decis să mănânc tot ce îmi pui în farfurie, fără să mai fac nazuri. Așa vei ști și tu cât de mult de iubesc. Și sper că acest gest al meu ne va îmbunătăți relația.”. Vă vine să râdeți, nu-i așa? Și mie! 🙂

De aceea, schimbarea va fi nevoie să vină de la noi. Noi să facem legământ că nu vom mai forța copiii să mănânce sau că le vom face scandal la masă. Și să ne ținem de cuvânt!

Ceea ce Carlos Gonzalez ne amintește de fiecare dată înainte de a ne dezvălui celebrul lui experiment este că prin acesta nu ne va învăța cum să îi determinăm pe copii să mănânce mai mult, ci ne va oferi un instrument prin care să îi aducem pe cei mici mai fericiți la masă, care să mănânce fără să plângă sau să verse, iar atmosfera să se deruleze firesc, nu în termeni de câmp de bătaie în bucătărie.

De asemenea, nu urmărim ca prin acest experiment să ținem copilul să flămânzească. Ideea nu este în niciun caz aceasta: ”Ești un răsfățat și un nerecunoscător! Îți arăt eu ție! Îți voi lua mâncarea și nu o să o mai vezi până nu vei simți cum e să îți fie cu adevărat foame și vei cere politicos mâncare, cu lacrimi în ochi!”. Deci așa nu! Nici în gând, nici în realitate!

Dimpotrivă, atitudinea pe care o putem aborda în cadrul acestui experiment este următoarea: ”Dragul meu, nu îți e foame? Este în regulă! Spală dinții și mergi la joacă!”. Cu detașare și relaxare! Mă rog, atât cât putem, pentru că e clar că nu e ușor. De câte ori nu am plâns în baie după un episod de masă eșuat??? 🙁

Experimentul se bazează pe excluderea credinței noastre comune: copilul se va îmbolnăvi și va muri de foame, pentru că nu mănâncă. Și pe excluderea ideii că cel mic nu va mânca dacă nu va fi forțat, convins etc.  Ca să ajungă să se îmbolnăvească, cel mic trebuie să piardă mult în greutate. Mai exact, copilul nu va fi în pericol, dacă nu pierde 1 kg, spune dr. Carlos Gonzalez, în experimentul său. De obicei, fluctuațiile mai mici sunt normale, de aceea nu vor fi luate în considerare. Desigur, e bine să știm și greutatea copilului.

Intrați în acest experiment când copilul vostru e sănătos, nu când are diaree, e răcit, are varicelă etc, pentru că acestea sunt oricum perioade în care pierde ușor din kilograme.

În ce constă experimentul

Dr. Gonzalez zice așa: încercați această metodă ca pe un experiment. Nu aveți nimic de pierdut, oricum v-ați luptat luni sau ani cu copilul la masă, printre lacrimi și suspine și vărsături la masă. Dacă voi aveți dreptate – anume că cel mic nu mănâncă decât forțat și că dacă nu îl forțați va slăbi peste 1 kg, vă veți dați seama într-o săptămână sau două. Dar dacă ideile din experimentul medicului pediatru vă vor fi de folos, relația copilului vostru cu mâncarea se va schimba, precum și relația dintre voi și copil. Mai mult de atât, mesele se vor petrece în altă atmosferă, nu cu pulsul vostru ridicat și în strigătele de disperare ale celui mic.

Veți vedea! E testată și de noi, cum ziceam, cu anumite alimente.

Prin urmare, experimentul zice așa:

  1. Cântăriți copilul.
  2. Nu forțați copilul să mănânce!
  3. Cântăriți copilul din nou după câteva zile (totuși, nu faceți o obsesie din cântar, optim ar fi o dată pe săptămână).
  4. Dacă cel mic a pierdut 1 kg în greutate, întoarceți-vă la punctul 2!
  5. Dacă copilul a slăbit mai mult de 1 kg, opriți experimentul. Întoarceți-vă la orice făceați voi înainte, înseamnă că nu e deloc o idee bună!

Ce să nu mai faceți în timpul experimentului

Nu forțați copilul în niciun fel, fără nicio strategie, mai aspră sau mai blândă! Deloc!

Uitați și de jocurile la masă: cu avionul, cu lingurița!

Fără TV sau radio, please! Asta însemnă distragerea atenției și este o strategie care nu are de ce să fie aplicată.

Fără mită: nu promiteți nimic copilului!

Fără amenințări, fără pedepse!

Nu implorați, nu faceți nicio promisiune!

Toate cele de mai sus fac parte din fosta voastră abordare și sunt excluse în acest experiment!

Concret, cum decurge experimentul

Fiți atenți aici, exemplu concret de la dr. Gonzalez: să zicem că într-o zi, la o masă, serviți macaroane, vită cu cartofi și banană la desert. Cum ar putea decurge conversația la masă:

– Vrei macaroane, Alex?

– Da, răspunde băiatul.

Vă gândiți la cam câte macaroane mânca Alex înainte să înceapă bătăliile voastre la masă. Hm, în jur de 5 macaroane voia atunci. Ei bine acum puneți-i 3 în farfurie. Poate vă întrebați cum așa, să îi pun 3 macaroane?? Chiar așa, 3 macaroane, pe care să îl lăsați să le mănânce cum vrea el – cu mâna, cu furculița.

Ați prins ideea, puneți deci foarte puțin în farfurie, mai puțin decât mânca el înainte.

Scenariul 1

  • Dacă le mănâncă: nu îl întrebați dacă mai vrea!!! Dacă va vrea, va cere el sigur!

Scenariul 2

  • Dacă după câteva minute vedeți că nu le mănâncă, întrebați-l: ”Ai terminat?”, dar simplu, fără tunete și fulgere în glas și priviri. Dacă zice că a terminat, luați-i farfuria, fără vreo reacție. Dacă zice că nu, dar totuși nu le mănâncă, spuneți-i politicos să mănânce, căci altfel veți lua farfuria, căci vremea mesei a luat sfârșit. Și chiar luați-o după câteva momente, dacă vedeți că nu are nicio reacție.

În tot timpul acesta, nu stați să vă uitați insistent la copil, mâncați și voi, în același timp. Sau, vă faceți-vă de lucru în bucătărie. Purtați-vă firesc!

O sa vedeți, la primele mese copiii vor fi atât de suprinși că nu mai e scandal și că nu mai insistați, încât se va vedea și la ei că se vor relaxa nițel. E posibil ca unii dintre ei să vrea farfuria înapoi, după ceva vreme. Fiți flexibili și chiar înapoiați-o! Nu uitați, nu ne răzbunăm pe copil!

De asemenea, dacă cel mic nu mănâncă singur, pentru că a fost obișnuit să fie hrănit de un adult, nu schimbați nimic în această perioadă, doar ca să vă răzbunați pe el! Hrăniți-l voi, atât cât cere și cât vrea! Întrebați-l. vorbiți cu el, fiți prietenoși!

Scenariul 3

Nu e interesat de macaroane – felul 1. Nicio problemă, luați farfuria din fața lui și treceți la felul 2. La fel, fără vase trântite sau reacții de vreun fel din partea voastră!  La fel ca la primul fel, puneți pe farfurie o porție ridicol de mică. Vedeți dacă vrea și reluați procesul de la scenariul 2. E posibil ca din felul 2 să nu vrea carne, să dorească doar cartofii. Lăsați-l să aleagă, e în regulă! Când nu mai poate mânca din felul 2, treceți la desert.

Nu încercați mita – ”Dacă mănânci carnea, vei primi desert!”.

Nu îl presați – ”Nu vei mânca banană, dacă nu termini tot din farfurie!”.

Nu râdeți de copil – ”Poftim desertul, dar, dacă ți-ar fi fost foame ai fi mâncat mai multă carne!” (??).

Nu îl învinovățiți – ”Eu am gătit toată ziua și pe tine nu te interesează câte am făcut pentru tine, ca o sclavă!”.

Nu îl pedepsiți – ”O să pun macaroanele deoparte și, până nu le mănânci, reci sau calde, nu vei primi altceva!”.

Dacă nu dorește desert, lăsați-l să plece de la masă!

Să presupunem că cel mic nu mănâncă nimic la micul dejun, nici la prânz și nici la cină și a servit nici gustări!

Sunteți îngrijorați, evident. Cântăriți-l! Dacă nu a pierdut acel kilogram de care medicul Gonzalez vorbește, continuați experimentul!

Este puțin probabil ca cel mic să nu mănânce nimic nimic toată ziulica. Trebuie să vă asigurați că toți cei care stau cu el respectă experimentul și nu supun copilul niciunei presiuni, cum ziceam mai sus. Este aproape garantat însă că el va începe să mănânce câte ceva, pentru că deja, după câteva zile începe să se simtă liber și independent, odată cu noua voastră atitudine. Poate nu va mânca la toate mesele și nu toate felurile de mâncare, dar sigur sigur începe să fie interesat de mâncare. Voi nu trebuie decât să continuați ce făceați, în noul ton și să îl observați în liniște. Să vă abțineți de la orice comentariu și să pozați în indiferenți.

Copil va începe să ceară, veți vedea. Puteți să îl serviți cu gustări sănătoase sau ce v-a rămas de la masa anterioară și el refuzase, nicidecum cu dulciuri. Gustări pe care le aveți la îndemână: fructe, iaurt, sendviș.

Greșeli pe care veți fi tentați să le faceți
  1. Să oferiți gustări nesănătoase, ca să mănânce copilul ceva, orice!
  2. Să deveniți un bucătar la comandă! Una e să nu forțați copilul să mănânce și alta e să petreceți ore în plus în bucătărie sub tirania copilului, care nu vrea macaroane și vrea spaghetti, de exemplu. Orice membru al familiei are dreptul să refuze ce se pregătește la o masă și să mănânce ce se găsește în bucătărie. Asta dacă vreți să îi învățați pe copii ce înseamnă responsabilitatea.
  3. Să începeți deja să vorbiți de bune maniere – să nu mănânce copilul cu mâna sau să nu lase în farfurie. Bucurați-vă că mănâncă, nu readuceți la masă tensiunea!

Campania ”Copilul meu nu mănâncă” este o campanie florinabadea.ro – blog de viață sănătoasă și este dedicată părinților îngrijorați de relația copiilor lor cu mâncarea. Dacă intrați în categoria specială de pe blog veți citi mărturia unei mame care s-a luptat cu anorexia copiilor ei, întrebări de la părinți care și-au găsit răspunsuri la medic, scrisoarea unui bebeluș către părinții lui și multe alte subiecte.

Dacă aveți o întrebare specifică, scrieți-mi la adresa consultanta@florinabadea.ro.

Pe 14 octombrie, Carlos Gonzalez vine la București, într-o conferință organizată de centrul Pro Mama. Detalii aici.

Dacă doriți să fiți la curent cu noutățile de pe blogul de viață sănătoasă, puteți da LIKE paginii de Facebook sau vă puteți abona la Newsletter!

Sursa foto: aici