Draga mamă de băiat – o scrisoare din partea unei mame de fete

mamă de băiat

Aparatul se plimba pe burta mea, iar lichidul acela rece mă deranja așa cum orice e rece în luna februarie te deranjează. Nu mă pot abține și îl întreb pe medic dacă e fată. Omul se uită la mine peste ochelari și îmi răspunde amuzat: ”Ce văd eu aici numai fată nu e.” Îmi piere cheful pentru câteva zile (eu nu puteam fi mamă de băiat) și nu uit să îi replic: ”Nu știu ce vedeți, dar mie mi-o scoateți fată, că eu nu știu să cresc băieți!”. Medicul, om aproape de pensie, pune instrumentul rece în suportul lui și îmi oferă hârtie, elegant și tăcut ca un pește. Pentru că nu zicea nimic, țin să adaug: ”Am pus și clips roz la analize, deci nici nu vreau să aud că trebuie să îl schimb cu varianta albastră!”. Medicul începe să scrie încet, consultă calendarul și zice: ”Bine!”.

Mamă de băiat sau mamă de fată?

Și bine a fost. S-a arătat la următoarea ecografie exact așa cum o doream: fetiță. În toată perioada dintre cele 2 am fost ursuză și îngrijorată: cum să fie băiat? Eu aveam o fată și aveam experiență crescând-o pe ea. Băieții trebuie crescuți altfel, nu ca pe fete. Prietenele mele cu băieți se documentaseră pe această temă și citiseră din scoarță în scoarță cartea de referință ”Crescându-l pe Cain”. Era ca și cum o luam de la capăt în alt domeniu. Nu mă simțeam în stare. Și oricum eu proiectasem dorința de a avea 2 fete, care să fie prietene și adevărate surori în viitor, să se iubească unele pe altele și să se sprijine, așa cum eu nu am avut cu cine, copil singur la părinți fiind.
Mai mult, casa noastră nu era proiectată pentru a primi 2 copii de sex diferit, nici în prezent și nici în viitor. De fapt, nu era pregătită pentru 2 copii între care exista o atât de mare diferență de vârstă. Dar asta urma să aflu mai târziu.
Griji multe și frământări, dar cine nu are griji când un copil e pe drum și mai are încă unul acasă?

Dragă mamă de băiat

Mi s-a părut o răspundere prea mare pentru mine să cresc băieți. Și nu au venit. Am ales fetele, în capul meu era mai ușor. Acum știu că nu e și că nu mi-am luat grija de pe umeri. De la un moment dat încolo fetele mele vor fi partenerele micuților de azi, cu care se joacă în parc sau la școală. Își vor împărți viața cu ei și chiar visurile. Și eu vreau ca ele să viseze înalt. Eu am avut vise înalte și în toate am fost sprijinită de cel cu care am ales să împart viața, casa, patul. Dar știu femei care au ales greșit sau care au fost alese greșit. Viața e mai bună când o împarți cu cineva care are aceleași valori și principii și când înțelegi că, uneori, năzuințele tale sunt diferite de ale lui și că nu e nimic în neregulă cu asta.
Dragă mamă de băiat, îmi doresc să lucrăm amândouă încă de acum fericirea copiilor noștri. Chiar dacă abia au 2 ani sau 10 ani. Peste câțiva ani se vor întâlni, se vor descoperi și vor vrea să petreacă timp împreună. Poate se vor iubi sau poate vor fi doar curioși. Poate vor constata că nu e important doar felul cum arată unul și celălalt, că nu se potrivesc deloc. Sau poate vor crede că vor să fie de-a pururi împreună. Noi două vrem ca ei să fie fericiți, nu-i așa? Să simtă singuri dacă întâlnirea dintre ei e doar pasageră sau e pentru o viață. Și să sufere cât mai puțin dacă vor constata că nu se potrivesc și că a fost doar o întâlnire de-o vară. Să nu plece cu răni, să plece cu speranță și să aibă curajul de a construi mai departe alte relații.
Dragă mamă de băiat, eu le învăț pe fetele mele să respecte oamenii, mai mici sau mari, femei și bărbați. Dar să ceară și respect, la rândul lor. Le învăț că viața nu e despre spălat vase și de robotit prin casă, e despre bucurie și frumos, despre plimbări și mâncare bună, despre culturi și popoare, despre cărți și locuri în care să asculți greierii. Le spun că sunt frumoase și delicate, dar în același timp suficient de puternice încât să facă ce vor ele și când doresc ele, să nu își dorească să fie ca alții și cum le spun ei că trebuie să fie. Le voi spune asta cu ultimele mele cuvinte, pentru că au fost lucrurile pentru care eu am suferit cel mai mult în viață. Le voi spune că noi le iubim și le susținem în orice doresc să facă, că ușa casei noastre le este deschisă oricând, că pot dormi oricând în fostul lor pat. Le spun că bărbații sunt și ei sensibili și plâng și ei, pentru că și ei sunt oameni. Le îndemn să aleagă bărbați care știu și să plângă și să gătească un fel de mâncare, cu un șort dinainte. Să caute un bărbat care să le facă să râdă și cu care să dorească să vorbească despre tot și toate. Să prețuiască un bărbat care să le facă să se simtă frumoase și care să nu le spună niciodată cu ce să se îmbrace. Cu care să exerseze încrederea deplină, nu suspiciuni, acuze și răbufniri de gelozie. Să își dezvolte nasul pentru a simți momentul în care acel bărbat a rupt cercul încrederii dintre ei doi.
Dragă mamă de băiat, renunță să îi mai pui șosete puiului tău din momentul în care poate să o facă singur. Și nu încerca să i le pui nici când vii în vizită și băiatul tău are peste 30 de ani și copiii lui.
Dragă mamă de băiat, schimbă-ți discursul și nu îi mai spune niciodată puiului tău: ”ești bărbat, tu nu trebuie să plângi!” Plânsul face parte din creșterea și dezvoltarea lui, lasă-l să plângă și să înțeleagă.
Draga mamă de băiat, trimite-ți copilul în tabere și lasă-l să stea în cămin. Dacă pleacă să stea cu chirie, încurajează-l și nu îl vizita cu oalele de mâncare! Femeile nu au mers niciodată după copiii lor când ei plecau la vânătoare!
Dragă mamă de băiat, nu îi mai spune niciodată că bărbații nu trebuie să sufere, să nu se implice și să nu iubească, pentru că femeile sunt cele care iubesc. Poate că tu nu te-ai bucurat de o relație plină de iubire, dar de ce să îi răpești această șansă puiului tău? De ce îl programezi să nu fie fericit alături de femeia pe care el o alege? Nimeni n-a fost fericit vreodată doar pentru că e iubit, iar el nu dăruiește nimic.
Dragă mamă de băiat, doar pentru că tu ai stat cu mopul non stop acasă nu înseamnă că fiul tău trebuie să se afle într-o casă în care o altă femeie să facă la fel. Poți să îi spui că pentru tine asta e important acum, dar el poate face cum dorește în viitor, singur sau cu cine împarte casa. Fericirea nu stă în mop, chiar dacă tu te-ai descărcat de atâtea ori pe el!
Dragă mamă de băiat, încearcă să eviți violența, atât din vorbe, cât și din fapte! Nu îl mai brusca, nu îl mai pune la colț și nu mai țipa la el, că, printre altele, îl programezi să își caute în partenera lui o nouă ”mamă” și să execute doar ceea ce ea îi comandă. Da, te va asculta pe tine, dar îi va asculta pe toți în viață: pe nevastă, pe șef sau pe președintele de bloc. Va fi paratrăznet pentru toată lumea din jur.
Dragă mamă de băiat, haide să îl lăsăm pe băiatul tău să știe că fetițele sunt frumoase, delicate și merită să te porți omenește cu ele, că sunt oameni și ele, la fel ca noi toți. Că nu trebuie să ne propunem să le arătăm nici că sunt slabe și nu se pot bate cot la cot cu el și nici că nu merită nimic.
Haide să lucrăm împreună pentru același scop: fericirea copiilor noștri de azi și de mâine! Pentru că mâine tu vei avea 2 fete și eu voi avea 2 băieți!
Dacă doriți să fiți la curent cu noutățile de pe blogul de viata sănătoasă, puteti da LIKE paginii de Facebook sau vă puteți abona la Newsletter!
Sursa foto: aici

Related posts

Comentarii ( 6 )

  • Cris

    Asa cum tu ti-ai dorit la a doua ecografie sa fie fata, asa mi-am dorit eu și un baiat. Ma vedeam mama de baiat. Atunci cand ne-am mutat in apartamentul nostru, camera libera care urma sa fie a copilului care nu exista a fost zugravita in albastru. A venit doi ani mai tarziu o fata si de-abia cand ea a facut 3 luni ne-am indurat sa schimbam culoarea peretilor. Evident, ca o iubesc pana la cer si inapoi, dar in sufletul meu voiam si un baiat. Asta a fost si motivul pentru care am mai vrut un al doilea copil. Si a iesit cum am vrut eu. Acum dupa 10 ani de mama de fata si 5 ani de mama si de baiat iti spun ca baietii sunt mult mai usor de crescut. Asa am simtit eu. Si iubire ca a lui…Sotul meu imi spunea inainte sa se nasca: o sa vezi si tu ce inseamna iubirea suprema cand si-o pune fii-tu mainile in jurul gatului tau, asa cum simt eu cand ma ia fii-ta in brate. Si asa e…

  • Rodica

    Foarte frumos articol! felicitari! eu sunt mama si de fata si de baiat. fetita e mai mare, baiatul mai mic si putin mai rasfatat. dar ma stradui sa-i cresc armonios si sa fie atat frati, cat si prieteni adevarati. Succes tuturor mamelor! in a-si duce visul pana la capat si a-i vedea peste ani asa cum ne dorim fiecare, fericiti, sanatosi si impliniti.

  • Liliana

    La fix a venit acest articol. Eu am doi băieți și îi cresc cum mă pricep eu mai bine, dar, ah, câte mai am de învățat, în special de la ei! Nu știu cum sunt fetele, chiar mă întreb uneori. La mine în casă e plin de locomotive, macazuri, șine, betoniere, tractoare “cu porumb în remorcă” etc. Și covoarele și păturile și canapelele și toate celelalte accesorii din casă sunt material de lucru pentru băieți. Și stăteam într-o zi și mă uitam cum un covor de lângă pat era rulat, pentru că el reprezenta “pământul excavat pentru a face loc construcției unui bloc nou” și multe altele împrăștiate pe lângă… Și mă uitam la toată forfota din casă și mă gândeam: dacă erau două fete, cu siguranță nu era așa la mine în casă. Cred că am avut încă vreo 1-2 momente asemănătoare, când mă gândeam cum o fi fost cu fete. Dar îmi trece repede. Pentru că băieții sunt la vârsta la care vor să se implice și să facă și ei de toate și să arate că ei cresc și sunt responsabili: se joacă cu aluat, pun ingredientele pe pizza, fac propriile plăcinte, pun rufe în mașină și pun rufe la uscat pe suportul mic la care ajung, dau cu aspiratorul, udă florile, șterg praful. Cel mare m-a moștenit la fobia de microbi și umblă non-stop cu șervețele dezinfectante și soluții de curățare după el; inclusiv în parc curăță spațiile de joacă și leagănele. 😉 Și îi încurajăm, și eu, și soțul, să facă de toate și să se manifeste așa cum vor ei, evident, fără să depășească limitele de bun simț și siguranță. Iar printre toate grozăveniile cu tractoare, buldoexcavatoare etc. își fac loc în mod egal momentele de iubire, de ținut în brațe, de mângâiat, de “ia stai, mami, să îți adanzez eu pădul și să îd fac fdumos, ca să îți stea mai bine”, “vino, mami, să te pup unde te-a înțepat țânțadul”, “hai, mami, să te iau eu pe tine în bdațe acum că am cdescut un pic mai made”… etc. Sunt multe și nenumărate și încurajăm orice manifestare a emoțiilor și grijii lor pentru cei din jur. Cred că atât fetele, cât și băieții noștri vor avea o lume mai bună dacă i-am învăța să fie mai atenți cu cei din jur și cu emoțiile lor și ale altora.

  • Mihaela

    Eu cred ca in mare parte copiii fac ce vad acasa si daca acasa e armonie si iubire iar ei sunt tratati cu iubire asa se vor purta si ei cand se vor face mari. Eu sunt mama de baieti (gemeni 🙂 ) mi-am dorit fete initial dar cand am aflat ca or sa fie baieti nu am avut nicio problema, si eu credeam ca nu stiu sa cresc baieti pt ca eram apropiata de nepoata mea si vazusem cum se face cu fetele. Acum dupa 4 ani si 7 luni de baieteala nu mi-as da baietii nici pe 100 de fete 🙂 m-am adaptat la modul baieti si cred ca pana acum mi-a iesit.
    Cat despre treaba ca fetele sunt sensibile si baietii nu, asta ma termina tot timpul cand o aud, si ei sunt sensibili, si pe ei ii doare si ei au nevoie de imbratisari si validari ale starilor lor, si au nevoie sa planga cand au tantrumuri pt ca societatea nu ii lasa sa plaga cand simt nevoia si se frustreaza.
    Da baietii mei sunt sensibili, stiu sa ofere flori fetelor atat adulte cat si colegelor de la gradinita, stiu sa empatizeze cu copiii care au un necaz, stiu sa spuna scuze, imi pare rau, si stiu ca lasam fetitele sa treaca primele 🙂 pt ca noi suntem gentleman-i 🙂

  • Alina

    Foarte frumos punctat.
    Bravo, Florina! Un articol “de împrăștiat” in lume.

    • Florina Badea

      🙂 Știam eu că tu îl vei aprecia! Te îmbrățișez strâns!

Publică un comentariu