Credeti ca bebelusii nu sunt isteti si ca ii putem pacali cum vrem noi? Si ca trebuie sa manance cand, cat si ce vrem noi, fara sa protesteze? Ei bine, nu e chiar asa. Iata ce gandeste un bebelus de 10 luni cand vine vorba despre mancare si despre cum se poarta parintii lui cu el la masa. Poftiti de cititi, e super interesant! Puneti-va in papucii copilului, ca zau nu greseste deloc! Scrisoarea a circulat in lume si a fost lansata de un pediatru spaniol, in urma experientei de zeci de ani de lucru cu bebelusi si copii, dar mai ales cu parinti.

”De cand am facut 9 luni am observat ca parintii mei au devenit insistenti, chiar putin obsedati, cand vine vorba de mancare. Pana acum, m-au hranit binisor. Dar de la o vreme incoace au inceput sa insiste cu o imbucatura si cu inca o imbucatura, cand eu de fapt am terminat de mancat. Tot ii dadeau zor ca e bine pentru mine. Ma intreb de ce nu pot avea pur si simplu incredere in mine?

La inceput, astea erau incidente izolate si nu prea le-am dat atentie. Cateodata, ca sa ii fac pe ei fericiti, mai luam cate o inghititura, chiar daca ma simteam plin toata dupa amiaza si la urmatoarea masa eram nevoit sa mananc mai putin, pentru ca nu imi era asa foame. Acum regret ca am facut asta, trebuia sa fi fost ferm inca de la inceput. Chiar ma intreb daca e adevarat ceea ce zice lumea: daca cedezi macar o data la parinti, ii rasfeti si apoi devin super pretentiosi? Intotdeauna am crezut ca imi voi creste parintii cu rabdare si intelegere, nu in mod autoritar, ca pe vremuri…Dar acum, daca ma gandesc mai bine la ceea ce s-a intamplat, nu stiu ce sa zic…

Adevarata problema a inceput acum vreo 6 saptamani, cand am facut 10 luni. M-am imbolnavit brusc. Ma dureau: capul, spatele si gatul. Capul, ce sa va zic?! Parca imi crapa de-a binelea!! Simteam orice zgomot din crestetul capului pana in talpi. Chestia aia lipicioasa din scutec, cu care mama nu ma lasa sa ma joc, a inceput sa miroasa urat si funduletul ma ustura. Prietenul meu, Albert, de la locul de joaca, care are 1 an si ceva, mi-a zis ca e un virus. Dar parintii mei nu pareau ca stiu asa multe ca Albert, pentru ca erau continuu cu fata aia ingrijorata si pareau ca habar nu au ce sa imi faca.

Timp de o saptamana nici nu am putut sa inghit. Noroc ca mamica mea mi-a dat sanul. Cu el e asa de bine si usor…dar cu mancarea e alta poveste. Simteam un asa nod in gat incat am sfarsit de mai multe ori vomitand. Partea ciudata era ca nici foame nu imi era. Le-as fi zis parintilor ce se petrece cu mine, dar pareau ca nu inteleg. Cateodata ma frustreaza. Cred ca e timpul sa imi invete si ei limbajul. Ca prea fac totul pe dos. Eu tipam tare si indelung zicand: „Vreau in brateee!” si ei ma lasau in patut. Ma strambam la mancare in semn de „Azi nu vreau sa mananc!” si ei imi aduceau si mai multa mancare. Le aratam clar dupa fata ca protestez – „Inca o inghititura si o sa vomit!” si ei insistau cu alta imbucatura. Vai de capul meu!

Partea buna a fost ca mi-a trecut durerea de cap dupa cateva zile. Dar parintii mei pareau cu totul alti oameni!! Tot o tineau pe-a lor si insistau sa mananc mancare pe care eu nu o voiam, ca inca nu mi-era pe deplin foame…si nu insistau doar cu o singura imbucatura ca inainte, acum se asteaptau sa mananc de 2 sau de 3 ori mai mult. Se purtau si foarte ciudat. Acum sunt euforici, scalambaindu-se cu o lingura in aer si urland „Vine avionullllll!”, iar in clipa urmatoare se infurie si incearca sa ma fac sa deschid gura, ori devin milogi si incep cu chestii de genul „Hai, fii baiat bun si ia o gurita!!”. Ciudat rau. Ma intreb daca nu cumva au luat si ei un virus. Probabil ii doare rau si pe ei capul. Ma rog, indiferent de ce au, treaba a devenit nasoala si mesele noastre un cosmar! Numai gandul la ele ma face sa vomit si sa imi pierd si putinul apetit pe care il mai aveam!”

Hmmmm, ce credeti, are bebe dreptate sau nu? 🙂 La voi cum e cu mancarea si cum sunt mesele? Firesti sau adevarate terenuri de batalie?

Atentie la hidratarea copiilor! Ce apa e bine sa dam copiilor

Am scris aici care sunt recomandarile Societatii Romane de Pediatrie si cele ale Institutului Roman pentru Ocrotirea Mamei si a Copilului (IOMC). Ca sa alegeti apa avand la indemana toata informatiile. Nu tot ce exista la raft este si ok pentru copiii mici! Va mai recomand, de asemenea, sa cititi Ghidul Apelor Minerale Naturale, scris de Adrian Feru.

Va poftesc sa vizitati mai des rubrica Nutritie, in care veti gasi povesti personale sau informatii de la surse de incredere, despre mancare si mese in mese in familie.

In perioada urmatoare, pregatesc pentru voi seria de workshopuri ”Copilul meu nu mananca”. Mai multe detalii aici.

Daca doriti sa fiti la curent cu noutatile de pe blogul de viata sanatoasa, puteti da LIKE paginii de Facebook sau va puteti abona la Newsletter!

Sursa foto: aici